Ce pericole ascunde deochiul. Cum să te aperi de rele
Considerat de mulți ca superstiție supremă, deochiul este o credință populară despre care se spune că are puterea de a îmbolnăvi o persoană, un animal sau chiar o plantă prin simpla privire admirativă sau invidioasă.
Deși cunoscut în multe culturi, se pare că provine din Roma antică, unde
generalii plăteau vrăjitoare pentru
a-și nenoroci dușmanii, iar practica
a fost răspândită pe continentul
european de către țiganii din India.
În lumea islamică, este recunoscut de
Coran, iar profetul Mohamed
recomanda recitări din cartea sfântă a arabilor pentru a scăpa de efectele lui puternice. De altfel, deochiul simbolizează în această zonă luarea în stăpânire a ceva sau a cuiva, din invidie și cu rea intenție. La noi, durerile de cap,
căscatul, lăcrimatul, febra, starea de rău nu sunt neapărat provocate cu intenție, ci și involuntar.
În spațiul mioritic, se crede că legarea unei funde roșii preîntâmpină deochiul. De aceea, bebelușii nebotezați poartă un șnur la mână, ei fiind considerați foarte vulnerabili. În zona balcanică și în Orient, oamenii se
apără purtând o bijuterie sub forma unui ochi (ochiul Fatimei) sau a unei mâini ce înglobează ochiul tocmai amintit. Indiferent sub ce formă, aceste obiecte atrag „uitătura“ și absorb energia negativă.
Femeile de la țară nu-și lasă copiii care nu au împlinit un an să se uite în oglindă și prind pe hainele acestora un cățel de usturoi. În unele zone, ca să fie ferit de rele, nou-născutul trebuie cântărit înainte de a fi spălat prima dată, iar greutatea nu trebuie comunicată nimănui. Un alt ajutor de încredere împotriva deochiului este purtarea unei bijuterii din aur. Se crede că pot deochea femeile bătrâne, tinerele căsătorite, oamenii cu ochi albaștri, verzi ori negri, cei cu sprâncene mari și unite, urâții sau schimonosiții, iar cei care suferă cel mai mult în afară de copii și lăuze sunt caii și câinii, dar și alimente precum laptele sau grâul. Persoana care descântă are de urmat reguli stricte, un amalgam de simboluri creștine, păgâne și laice, și intonează unele cântece (ce diferă de la o zonă etnografică la alta) sau chiar „Tatăl nostru“. Dacă ea începe să caște în timpul ritualului e clar că este vorba despre deochi, iar la sfârșit persoana deocheată trebuie să se miște din locul în care a stat ca să îndepărteze spiritele rele, scrie Revista Ioana.