Un mare sfânt e sărbătorit azi. Tradiții de sărbătoarea de Alexii la români
Pe 17 martie, creştinii îi aduc recunoştinţă Sfântului Alexie sau Alexie cel Cald, care s-a sacrificat din iubire nemărginită pentru Dumnezeu şi care a renunţat la toate bunurile avute numai pentru “a-L urma”. Tot astăzi sunt sărbătorite şi Alexiile, când pământul renaşte la viaţă şi vietăţile ies din hibernare.
Începutul primăverii aduce în gospodăriile şi sufletele oamenilor sărbătoarea Sfântului Alexie. "Om cu frică de Dumnezeu". Cuviosul a rămas în amintirea oamenilor ca un exemplu demn de urmat, în privinţa milostivirii şi puterii sale de sacrificiu, potrivit StiriTVR.ro.
Părintele Alexie s-a născut la Roma, într-o familie de nobili bogaţi şi credincioşi. După căsătorie, i-a dat soţiei un inel şi a plecat la Edesa, cetatea Mesopotamiei. Acolo, toate bogăţiile sale le-a împătţit săracilor şi timp de optsprezece ani a stat pe lângă biserică, îmbrăcat cu haine sărace şi zdrenţuite, hrănindu-se din mila şi îndurarea celor ce veneau la sfântul lăcaş. În urma sa, acasă, a lăsat multă mâhnire şi suferinţă.
După tot acest timp, Alexie a plecat spre Tarsul Ciliciei, la biserica sfântului apostol Pavel, dar nu a ajuns decât până la Roma. La casa părinţilor săi nu l-a recunoscut nimeni şi a continuat să trăiască din mila oamenilor, până când a simţit că i se apropie sfârşitul.
A cerut atunci o bucată de hârtie pe care şi-a scris numele şi povestea vieţii.
Împăratul Onoriu a fost cel care, după moarte, i-a citit scrisoarea şi a dat poruncă să fie îngropat cu cinste şi cu mare cuviinţă în biserica sfântului apostol Petru. Se spune că moaştele au răspândit miruri vindecătoare tuturor celor ce se apropiau de ele.
Orbii au început să vadă, leproşii s-au curăţat, bolile şi neputinţele omeneşti s-au vindecat prin atingerea moaştelor tămîduitoare ale omului lui Dumnezeu, Alexie.
Alexiile, dar şi Ziua Şarpelui
Ritualul popular al Alexiilor este strâns legat de Alexie aducătorul primăverii, cel care face ca pământul să se dezgheţe şi gazelle să învie. El este considerat şi patronul vieţuitoarelor care au hibernat sau au stat ascunse, şi care acum se trezesc la viaţă.
La sate, în această zi, nu se munceşte, femeile nu au voie să toarcă, să depene, să folosească foarfece, ace sau cuțite. Este interzis să se aducă lut și surcele în casă, iar dacă a fost adus din vreme, lutul e folositor în această zi, pentru că acum este permis să se astupe micile crăpături din case. Se spune că așa i se astupă și ochii șarpelui, să nu se poată apropia de casă şi să nu muşte omul. Iar dacă totuşi îi iese în cale, acestuia îi este permis să îl omoare.
Tot astăzi este şi Ziua Șarpelui, când târâtoarele ies din pământ după multe luni de hibernare. În anumite zone, se aprind focuri în care se aruncă fructe uscate sfinţite de Ziua Crucii, iar tinerii sar peste ele pentru a fi feriţi de boli.