CE MÂNCAU DICTATORII. Cum îi EXASPERA Ceauşescu pe ceilalţi ŞEFI de STAT

 "În această lume în care mâncarea şi gastronomia ocupă un loc foarte important, am vrut să-i supunem unui scrutin culinar pe unii dintre cei mai mari dictatori ai secolului al XX-lea. Fără a încerca să le diminuăm crimele, am dorit să arătăm ce fel de oameni erau. Linia dintre om şi monstru poate fi una foarte subţire", scriu Victoria Clark şi Melissa Scott, autorii cărţii, informează BBC.

Potrivit autorilor citaţi, pe măsură ce îmbătrâneau, toţi dictatorii deveneau din ce în ce mai obsedaţi de calitatea mâncării. Fostul lider nord-coreean Kim Il-sung cerea ca orezul să fie selectat bob cu bob şi chiar a creat un institut al cărui scop era să găsescă modalităţi de a-i prelungi viaţa.

Se pare că dictatorul român Nicolae Ceauşescu îi enerva pe alţi lideri pe care îi vizita, deoarece îşi aducea mâncarea din România. Autorii cărţii susţin că liderul fostei republici socialiste Iugoslavia, Iosip Broz Tito, a fost şocat atunci când Ceauşescu a insistat să bea cu paiul suc de legume crude, refuzând să le consume în forma solidă.

Majoritatea dictatorilor proveneau din familii umile, de la ţară. Renumit pentru ospitalitatea pe care le-a arăta membrilor familiei regale sau starurilor de cinema, liderului Iugoslaviei îi plăcea  să mânănce o felie de slănină de porc, în timp ce Nicolae Ceauşescu cerea să i se servească, atunci când era acasă, un pui întreg făcut la ceaun.

Cunoscut mai puţin de publicul larg, Antonio de Oliveira Salazar, prim-ministru al Portugaliei din 1932 până în 1968 şi fondator al unui regim autoritar de dreapta care a guvernat ţara până în 1974, iubea să mânânce sardine. El îşi amintea că în copilărie era forţat să împartă o singură sardină cu un frate de-al său.

Trei dintre cei mai renumiţi lideri autoritari - Adolf Hitler, Mao Zedong şi Benito Mussolini - s-au confruntat cu grave probleme digestive din cauza stresului cauzat de responsabilităţile lor.

Flatulenţa cronică de care suferea Hitler l-a determinat pe acesta să recurgă la un regim vegetarian, el permiţându-i unui doctor numit Theodore Morrell să-i prescrie doze de până la 28 de medicamente diferite.

Pe de altă parte, fostul dictator libian Muammar Gaddafi părea să nu fie deranjat de faptul că avea o afecţiune similară.

Probleme de digestie aveau şi Mussolini şi Mao Zedong, acesta din urmă fiind un carnivor declarat.

Despre Stalin se ştie că era pasionat de specialităţile georgiene şi că se folosea de mesele pe care le organiza, unde băutura curgea în valuri, pentru jocurile sale de putere. Invitaţii erau forţaţi să mânânce, să bea, să cânte şi să danseze timp de cinci sau şase ore, până dimineaţa. Tito se pare că putea să reziste la astfel de mese doar după ce vomita în mânecile sacoului.

Şi Hitler avea o modalitate de a-şi "tortura" invitaţii. Ţinând cont de faptul că el era vegetarian, el le cerea invitaţilor să vorbească despre ceea ce se întâmpla într-un abator din Ucraina, discuţiile devenind atât de revoltătoare încât cei care mâncau carne nu mai puteau să-şi termine porţia.

Obsedaţi de faptul că ar putea fi trădaţi, toţi dictatorii aveau degustători. Se pare că Hitler a avut o echipă de 15 femei pe parcursul celui de-al Doilea Război Mondial: nimic nu ajungea în farfuria fostului dictator nazist până când nu era sigur că femeile respective erau încă în viaţă după 45 de minute de la testarea mâncării.

De asemenea, Nicolae Ceauşescu nu călătorea niciodată fără un oficial al Securităţii, care era şi chimist şi care avea asupra sa un laborator mobil pentru testarea alimentelor.