Brandul 100% românesc care a cucerit lumea
Meșteșugul olăritului se rezumă astăzi în Mehedinți doar la centrul ceramic Șișești. În anul 1832, conform catagrafiei economice a spațiului dunărean din sud-vestul țării, erau 15 localități unde olăritul devenise un mijloc de supraviețuire atât pentru cei care îl practicau, cât și pentru cei care își achiziționau, pentru uz gospodăresc, vasele produse de meșteri, potrivit AGERPRES.
Primarul comunei Șișești, Marian Răducan, interesat de istoricul îndeletnicirii pe aceste meleaguri, a ajuns la concluzia că până în 1850 aici existau 52 de olari, o fabrică de ceramică și 52 de cuptoare de ars lutul.
"Documentele arhivistice ne spun că în zona noastră olăritul își are obârșia în perioada dacică și că meșteșugul s-a perpetuat fără întrerupere. Cărturarul Barbu Slătineanu, în lucrarea sa 'Olăria timpurilor de la 1700 până astăzi', menționează că olăria de Șișești (...) are fața aspră și o formă foarte curată, de o eleganță desăvârșită", a declarat, pentru AGERPRES, primarul Marian Răducan.
În vremuri imemoriale, ca și acum, aici s-au produs oale, ulcele, borcane, ulcioare, străchini, sacsii și olane. Acestea se caracterizau printr-un câmp ornamental de o uimitoare simplitate: pe fondul ocru-gălbui al brâului care se executa din pământ colorat, printr-o mișcare lentă a roții olarului cu boielnicul se făceau înfloriturile, adică motivele ornamentale. Figurile geometrice erau predominante, iar la vasele arse în preajma anumitor sărbători religioase se desenau brăduțul și spirala, simboluri cu o largă circulație atât în arta populară, cât și în folclorul românesc de pe Valea Coșuștei.
"Tehnica zămislirii unui obiect în aparență este simplă. Din coasta dealului Bora, din punctual numit Mîrzaci, se scoate pământul, se alege caolinul, care este transportat în groapa pentru dospit, unde este mărunțit și transformat în pastă albă. Aceasta se frământă ca și pâinea, se adaugă nisip, dar nu orice fel de nisip, obligatoriu acesta trebuie să fie de la humăria din capul satului. Boloboașele rezultate se pun pe roata olarului și de aici intervine priceperea acestuia", explică Marian Răducan.
După ce vasele capătă forma dorită, se lasă la zvântat, după care se introduc în cuptor, puțin înclinate. Arderea durează aproximativ zece ore, semn că procesul de ardere a fost complet fiind bungineala, adică fumul negricios care iese pe coșul cuptorului, iar în interior oalele și celelalte obiecte devin roșii ca lava de vulcan.
"La o săptămână după ce cuptorul era descoperit vasele erau încărcate și duse prin satele de câmpie, unde se vindeau pe legume și cereale sau la târguri. Cu timpul olarii s-au rărit, profesorul Titu Dinuț, în monografia Șișești — repere monografice, susține că prin 1980 mai aveam doar 15 olari, iar prin 1990 mai rămăseseră doar meșterii Ioniță Trașcă și Titu Marin", spune Marian Răducan.
Primarului i-a venit o idee — cu fonduri europene să reînvie tradiția și, în memoria celor care au fost meșteri mari, ''despre care se vorbea cale de 100 de sate'', să construiască un centru de ceramică. ''Numai pasărea Phoenix să renască din propria ei cenușă?, s-a întrebat Marian Răducan și s-a apucat să facă primul proiect de revitalizare a meșteșugului. Cu primii 20.000 de euro obținuți de la Uniunea Europeană a executat cuptoarele, apoi a făcut o echipă de ucenici pe care i-a instruit Titu Marin și în 2002 din cuptorul de la Șișești au ieșit primele vase de lut cu care a participat la mai multe târguri unde a câștigat premii importante.
"Dar nu m-am oprit aici, am mai construit câteva proiecte care mi-au fost finanțate cu aproape un milion de euro. Am achiziționat prese, cuptoare și alte echipamente specifice sectorului de ceramică. Și pentru ca să ne promovăm produsele, între timp am început să fabricăm și teracotă, am inițiat și un festival de ceramică — Oale și sarmale la Șișești, și ne-am înfrățit cu o localitate — Mosna, din Serbia, cu care să colaborăm", a mărturisit Marian Răducan.
Pentru ca să facă cunoscută ceramica populară de la Șișești, care prezintă afinități cu cea produsă în alte centre ceramice din România, primarul Marian Răducan a semnat contracte cu diverse hipermarketuri din Europa.
"Astfel am reușit să cucerim lumea, să arătăm lumii că în satul lui Gheorghe Ionescu-Șișești există oameni care și-au impus să nu mai trăiască în anonimat și că în acest spațiu carpato-danubian străvechile meșteșuguri moștenite de la daci nu au fost uitate", a conchis Marian Răducan.