Blestemul familiei lui Eminescu: Cei 10 fraţi ai poetului, bântuiţi de suicid, ucişi de boli crunte
Despre fraţii şi surorile lui Mihai Eminescu se cunosc doar câteva referinţe biografice. Datele existente vorbesc despre un destin tragic al familiei Eminovici, marcat de posibile stigmate genetice, sinucideri şi boli incurabile. Cu toate acestea, familia poetului i-a împărtăşit măcar parţial geniul, în diferite domenii de activitate.
Primul fiu născut în familia Eminovici a fost Şerban. A văzut lumina zilei în 1841 şi se pare şi-a petrecut copilăria la Dumbrăveni, una dintre proprietăţile căminarului Eminovici. În „Viaţa lui Mihai Eminescu” - a lui George Călinescu - apare şi o descriere a acestui frate mai mare al lui Mihai Eminescu. „Întâiul copil născut în 1841, oacheş, slăbuţ, tăcut, semăna,aşadar, mai mult cu mamă-sa. Nu ştim nimic din copilăria sa, petrecută în mare parte şi de la Dumbrăveni, decât că a urmat liceul de la Cernăuţi, unde şi-au făcut studiile toţi fraţii”, scria George Călinescu. Şerban a deschis seria nereuşitelor şcolare ale fraţilor Eminovici. Mai mulţi specialişti au arătat că fiii lui Gheorghe Eminovici - în ciclul primar şi gimnazial - au fost şcolari slabi, rămânând repetenţi şi sfârşind prin a abandona studiile. Mihai Eminescu, al şaptelea fiu nu a făcut notă discordantă, abandonând gimnaziul de la Cernăuţi. Cu toate acestea, poetul, spre deosebire de fraţii săi, avea rezultate foarte bune la şcoală, până la abandonarea cursurilor, fiin lăudat de profesorii săi, în principal de Aron Pumnul. Şerban, cel mai mare frate a lui Mihai Eminescu, a fost un şcolar cu rezultate jalnice, rămânând repetent în 1854. În final, este retras de la gimnaziu în 1859.