Beneficiile extraordinare ale plantei pe care o găsim chiar lângă casă. Puțini știu câte boli tratează Mâna Maicii Domnului
Caprifoiul (Lonicera japonica), cunoscut şi sub denumirea populară de Mâna Maicii Domnului, este o plantă căţărătoare de origine asiatică. Înfloreşte de primăvară până vara iar mirosul deosebit al florilor sale albe şi galbene o face să fie în topul preferinţelor celor care vor să îşi decoreze exteriorul locuinţelor. Puțini știu, însă, că aceste flori nu joacă doar un rol decorativ, ci şi unul curativ.
Mâna Maicii Domnului este o plantă ale cărei flori au un miros care te relaxează şi te îndeamnă la meditaţie, putând fi utilizate în cadrul sesiunilor de aromaterapie.
Chinezii au fost primii care au descoperit proprietăţile curative ale caprifoiului, pe care l-au folosit pentru a trata durerile de gât, conjunctivită, inflamatiile pielii şi ale tractului urinar.
Trebuie amintit şi faptul că şi inflamatiile mamare pot fi diminuate dacă se aplică cataplasme cu infuzie de caprifoi. În plus, s-a dovedit faptul că această plantă-minune poate preveni apariţia cancerului de sân.
Dacă sistemul tău imunitar este slăbit, din nou, poţi apela la beneficiile caprifoiului. Pe lângă faptul că te poate feri de infecţiile virale, infuzia de Mâna Maicii Domnului poate fi consumată şi pentru a trata unele simptome neplăcute ale răcelilor, cum ar fi febra, tusea şi durerea în gât. La fel de bine se poate vindeca şi cistita, consumând un astfel de ceai.
Nu în ultimul rând, trebuie să ştii că uleiul extras din florile de caprifoi este un ingredient folosit şi în industria cosmetică. Substanţele conţinute de plantă lupta împotriva îmbătrânirii premature şi contribuie la redarea luminozităţii şi a prospeţimii tenului.
Mâna Maicii Domnului: Modalităţi de preparare a florilor de caprifoi
1. Infuzia de flori de caprifoi
Contraindicaţii: persoanele care suferă de boli de stomac, diaree, femeile însărcinate şi cele care alăptează.
2. Flori de caprifoi macerate în miere
Mâna Maicii Domnului- Se culeg suficiente flori pentru a umple un borcan, peste care se adaugă miere de albine. Se lasă la macerat câteva săptămâni sau chiar câteva luni de zile (în funcţie de răbdarea fiecăruia), se strecoară şi se consumă atunci când este cazul. Elixirul astfel obţinut poate fi folosit în diverse afecţiuni, dar şi că simplu aliment sau pentru măştile faciale de înfrumuseţare.