România de azi: "O ŢARĂ CA O LINIE DE ASAMBLARE". O carte eveniment la Târgul Gaudeamus
Una dintre cărţile cele mai bune ale lui 2014 a fost scrisă de Cornel Ban, specialist în economie politică. Cartea se numeşte "Dependenţă şi dezvoltare" şi urmăreşte evoluţia economică şi politică a României din secolul 19 pînă astăzi. Cornel Ban a scris un text de prezentare în exclusivitate pentru VoxPublica.
Cornel Ban predă economie politică la Universitatea din Boston. Analiza deciziilor economice şi politice în România de după '90 pare să ducă într-un punct destul de clar: sîntem campionii inegalităţilor şi nici măcar nu ne interesează asta:
"1989 a fost sansa enorma de a pune tara pe o traiectoria unei democratii politice si sociale. Integrarea europeana a fost alta. Ne-a iesit o combinatie de neoliberalism dependent si reproducerea privilegiilor neofeudale. Biruri care apasa munca si relaxeaza capitalul. Investitori strategici subventionati ca niste regii autonome. Banci care se pricep mai bine la bule decat la finantat industria sau agricultura. Reglementari de mediu si munca subtiri si aplicate selectiv. O tara ca o linie de ansamblare, cu ceva sanse de reindustrializare dar fara capacitatea de a concepe si impozita aici valoarea adaugata serioasa. Un stat social costeliv in raport cu resursele tarii si nevoile celor fara putere. Un sistem de educatie nationala in care accesul si performanta depind tot mai mult de clasa sociala sau genul de localitate din care vii. Orase suffocate de trafic si stigmatizarea transportului public. Munca multa, adesea peste program si partial neplatita. Somaj intelectual masiv si precaritate extrema a tineretului destul de norocos sa gaseasca un serviciu cu sanse de promovare sociala. Mult baronet si beizadele impartind favoruri, licitatii, bani europeni si retele de evaziune. Biserica-stat, jandarmerie batausa si retele baroce de servicii secrete. O cultura “inalta” tot mai rasista, mai pietista si mai clasista.
Da, tara a evitat implozia economica avansata si si-a salvat o parte a bazei industriale, insa cu o societate decimata de cateva valuri de traume economice. Sunt traume adanci care anunta ceva bun doar in fanteziile violente ale terapeutilor de soc. Iesirea din mediocritate economica si subdezvoltare sociala pe calea unei democratii de mare intensitate ar trebui sa inceapa cu examenul critic al delirului neoliberal si al escapismului nationalist care isi ridica din nou capul prin regiune."