ASTRA Română Ploiești, încă o privatizare eșuată. Cum a fost pusă pe butuci rafinăria

,,În istoria europeană a dezvoltării industriei petroliere, Astra figurează ca prima rafinărie producătoare de gaz şi una dintre primele producătoare de cocs de petrol", se arată într-un memorandum al rafinăriei.

În 1901, fabrica este vândută bancherului şi comerciantului Max Schapira din Ploieşti, cel care a schimbat denumirea "fabricii de gaz" în "Rafinăria Astra" şi a trecut la extinderea şi modernizarea ei. În anul 1904, rafinăria a prelucrat peste 2.500 de tone de ţiţei. Produsele obţinute s-au exportat în proporţie de 90% şi doar 10% s-au folosit în ţară. În 1908, Astra Ploiești urca în topul celor mai importante rafinării din ţară, ocupând locul al şaptelea în privinţa cantităţilor de petrol prelucrate anual.

În anul 1908, ca urmare a unor vânzări succesive, rafinăria apare în documente ca făcând parte din Societatea de extracție ”ASTRA”, care, la rândul ei, după mai multe fuziuni, se constituie în anul 1910 ca Societatea “ASTRA ROMÂNĂ”.

În perioada 1910-1915, adică de la înfiinţarea societăţii Astra Română şi până în pragul intrării României în război, producţia rafinăriei reprezenta, în medie, un sfert din producţia totală de ţiţei a ţării.

Între 1911 și 1947, Astra Română a aparținut trustului olandez Royal Dutch Shell. La sfârșitul anilor 1930, societatea avea o capacitate de prelucrare de 1,6 milioane tone țiței pe an.

Desi puternic avariată în timpul celui de-al doilea razboi mondial, după naționalizarea din 1947, instalatiile rafinăriei au fost reconstruite, funcționând la o capacitate de 900.000 tone țiței anual.

În anul 1997, pachetul majoritar a fost preluat de Interagro, deţinută de către omul de afaceri Ioan Niculae, pentru doar 16 milioane de dolari. Această afacere avea să-l transforme pe Ioan Niculae în unul dintre cei mai bogaţi români. În 2002, Rafinaria Astra Română a cumpărat aproape 35.000 de acțiuni ale Societății Naționale ,,Tutunul Românesc", deținută tot de grupul Interagro. Investiția s-a ridicat la peste 7,7 miliarde de lei.

Într-un articol din iunie 2015, publicația actualitateaprahoveana.ro descria cum Garda de Mediu a amendat cu 40.000 de lei clubul de fotbal Astra și cu 60.000 de lei firma New Century Development, controlată tot de Ioan Niculae, după ce s-a descoperit că în incinta rafinăriei Astra se îngropau deșeuri toxice.

New Century Development a fost implicată, potrivit aceleiași surse, într-o afacere dubioasă cu reziduuri aduse ilegal de pe nava Flaminia. Procurorii de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova notau atunci că era vorba de „deşeuri introduse în ţară în alte scopuri decât cel al eliminării şi care nu pot fi utilizate în scopul pentru care au introduse”. Una dintre datoriile pe care Astra Română le avea la Mediu se referă tocmai la activitatea rafinăriei și exploatarea produselor. Mai exact, ar fi fost vorba despre un batal cu reziduuri petroliere rezultate în urma fostei exploatări, care era în proprietatea rafinăriei. Până la urmă, groapa a dispărut din actele Astra, potrivit presei locale, iar datoriile au rămas neplătite.

Astra Română n-a fost ocolită nici de dosarele de corupție în care au fost implicați angajații săi. În 2006, procurorii anticorupţie au trimis în judecată foști ofiţeri, dar și un fost director general al rafinăriei, pentru delapidare şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

Anchetatorii anticorupţie au constatat că, în perioada 1993-2001, doi foşti ofiţeri de informaţii au acordat protecţie unor grupări infracţionale care făceau comerţ cu produse petroliere, prin blocarea unor informaţii legate de activităţile ilegale ale acestora defăşurate la rafinăria Astra Română.

În schimb, au primit de la fosta conducere a rafinăriei, respectiv de la fostul director general, produse petroliere în cantitate totală de peste 250 de tone care valorau atunci peste cinci miliarde de lei vechi. Pentru sprijinul acordat, unul dintre ofițeri a primit de la conducerea rafinăriei şi 650 de milioane de lei vechi, bani lichizi. Un altul a primit aproape 220.000 de dolari de la un om de afaceri, pe care l-a pus în legătură cu persoanele din conducerea rafinăriei şi, cu ajutorul acestuia, a construit o vilă în localitatea Măgurele din judeţul Prahova.

În cazul Astra, procurorii au dispus disjungerea anchetei în privinţa patronului Ioan Niculae.

Pe măsură ce anii au trecut, Rafinăria Astra Română a semănat tot mai mult cu o pompă de lichidităţi, cu preţul înregistrării de pierderi. Numai între 2003 şi 2011 s-au acumulat pierderi de peste 45 de milioane de lei.

În cele din urmă, în iunie 2014, rafinăria a intrat în insolvenţă. Măsura a fost introdusă pe ordinea de zi la cererea firmei Kreyton Limited, înregistrată în Insulele Virgine Britanice, care deţine 48% din acţiunile companiei. Un pachet de 41,66% din titluri este deţinut de firma Kalatse Investments Limited, înregistrată în Cipru. Restul de 10,33% din acţiuni sunt deţinute de alţi acţionari. Astra Română a încheiat anul 2013 cu pierderi de 3,55 milioane lei, faţă de un rezultat negativ de 4,85 milioane lei în 2012 şi datorii de 19,3 milioane lei. Oprirea rafinăriei a fost marcată de managementul financiar defectuos şi de conflictul cu Petrom, declanşat din cauza datoriilor pentru ţiţeiul prelucrat. În 2004, plăţile restante ale rafinăriei au fost de 82 milioane de lei.

Cu datorii la furnizori și la stat, rafinăria Astra a fost pusă până la urmă pe butuci, după ce a fost exploatată chiar și ca fier vechi.