Șapte obiceiuri care alimentează succesul

Propunerea unei idei noi în fiecare zi. Acest lucru presupune ca omul să fie proactiv mai degrabă decât reactiv la mediu, adică să își depășească preocupările centrate pe sine și să se focalizeze pe anturaj, pe 'cercurile de influență'. Activitățile obișnuite la locul de muncă trebuie depășite prin propunerea unei idei noi pe zi sau pe săptămână clienților, echipei, partenerilor. Aceasta ar putea consta în participarea la un blog, difuzarea unei note de citit, sugerarea unei îmbunătățiri superiorilor ierarhici, acțiuni care țin neuronii mereu activi și creează legături.

Realizarea unui plan de perspectivă. Pentru a reuși, este recomandabil un 'plan de viață' personal și profesional, pe cinci ani, pe trei ani sau pe șase luni, cum ar fi obținerea unui anumit post sau schimbarea domiciliului. Activitățile și etapele trebuie gândite în funcție de scopurile finale, 'comportament strategic' esențial care permite trecerea de fazele pe termen scurt. Stephen R. Covey recomandă chiar inițierea unui caiet sau a unui fișier cu două coloane—'pro' și 'perso'—, cu date și loc liber lăsat pentru eventuale comentarii sau reorientări, fiindcă în cinci ani, de exemplu, vor fi fără îndoială adaptări.

Acordarea de prioritate sferei private — familie, sport, timp liber și abia apoi munca. Acest lucru nu înseamnă că programul nu poate fi flexibil, în funcție de importanța evenimentelor.

Învățarea unui lucru nou. Îmbunătățirea cunoștințelor înseamnă progres prin sine însuși și nu provenit din exterior, curiozitatea trebuind să fie cea care declanșează acumulările. În acest scop pot fi lansate mici provocări, de exemplu, întrebări puse săptămânal șefului, câteva articole citite și învățăminte trase din ceea ce se întâmplă. Omul devine astfel mai inteligent, este părerea autorului cărții. În plus, când cineva experimentează, nu se plictisește.

Lăsarea interloctorului să vorbească până la capăt. Pentru cineva care vrea să realizeze ceea ce își planifică, este recomandabil îl lase pe celălalt să vorbească până la capăt, adoptând două posturi: a nu-l întrerupe prin încercarea de a-l deruta, ceea ce ar putea duce la impunerea propriului punct de vedere, și a adresa acestuia trei întrebări, indiferent de solicitare ('De ce trebuie să fac acest lucru?', 'Care este miza?' și 'Care ar fi termenul ideal?'). Acest comportament permite înțelegerea profundă a punctului de vedere al celuilalt, înainte de furnizarea propriei opinii.

Deschiderea și disponibilitatea de a cădea la înțelegere, plecând de la principiul că există lucruri care merită împărtășite. În loc de încrâncenarea de a-și apăra propria opinie, este bine să se discute cu partenerii, pornind de la ideea că aceștia nu vor răul interlocutorului. Se va realiza astfel un compromis acceptabil, iar victoria va fi comună. Dacă înțelegerea nu este totuși bună, se recomandă să fie refuzată.

Comunicarea în interiorul compartimentului sau între departamente. Este vorba de generarea unei sinergii care favorizează elanul și creativitatea prin alimentarea frecventă a intranetului și a rețelei de socializare cu apropiații, lansarea de 'speed dating' regulate la serviciu sau între entități, oficiale sau neoficiale (gustări în oraș, plimbări în aer liber etc.). Informația care circulă deschide firma și dinamizează echipele.