Mama lui ANDREI POSTELNICU, căzut în Ocean: "Simt că trăieşte"

ANDREI POSTELNICU  "Eu simt că trăieşte şi nu-mi pierd speranţa asta. De ziua lui, pe 31 ianuarie si-a facut cadou aceste ore de zbor, pentru ca visul lui era sa se faca si pilot", spune mama lui ANDREI POSTELNICU, Mihaela Postelnicu, un respectat profesor din Constanţa.

ANDREI POSTELNICU "Este adevărat că avem zile foarte grele. Este singurul copil, un băiat excepţional. Tot ce avem noi a trăit prin el. E un băiat foarte curajos", mai spune mama jurnalistului. "Sunt curenţi care pot să-l ducă oriunde. La ora actuală nu ştim dacă trăieşte sau nu. Să dea Dumnezeu să trăiască undeva, pe o insuliţă", a spus şi talăl jurnalistului, Mihai Postelnicu.

ANDREI POSTELNICU. Paza de coastă americană a semnalat încă de vineri, 8 februarie, dispariţia lui ANDREI POSTELNICU în regiunea Martin County, potrivit News Channel WPTV. Avionul cu care zbura ANDREI POSTELNICUzbura în zona canalului St. Lucia din Florida.

ANDREI POSTELNICU. Şeriful american din Martin County a declarat că oamenii au găsit în zona plajei un bocanc şi un rucsac care aparţineau jurnalistului român. ANDREI POSTELNICU avea şi cetăţenie britanică.

Potrivit primelor declaraţii ale poliţiei, citate de presa americană, în rucsac se aflat permisul de pilotaj al lui ANDREI POSTELNICU. Şeriful William Snyder a declarat că operaţiunile de căutare au fost suspendate duminică seara, din cauza vizibilităţii extrem de reduse.

ANDREI POSTELNICU avea licenţă de pilot obţinută în Marea Britanie. Într-un interviu acordat EVZ în 2011, ANDREI POSTELNICU a mărturisit că, după primul zbor pe care l-a făcut singur, şi-a dat seama că îşi injectase un "drog" de care nu va scăpa niciodată:
 
ANDREI POSTELNICU. Într-un interviu din urmă cu trei ani, ANDREI POSTELNICU (37 de ani) spunea despre pilotaj: "E un drog la care nu vreau să renunţ vreodată" ."Primul zbor solo, fără instructor, este o experienţă definitorie pentru mine. Sincer să fiu, ar fi o minciună să vă spun ce am simţit atunci – eram mult prea concentrat pe ce trebuia să fac pentru a ţine avionul sub control, pentru a decola şi ateriza, pentru a naviga. Asta cu atât mai mult cu cât nu fusesem anunţat de instructoarea mea că voi zbura solo decât cu cinci minute înainte, când mi-a spus să duc avionul la un stand de parcare, să nu opresc motorul deoarece ea se va da jos din avion iar eu voi zbura solo. După ce am coborât din carlingă însă, după acele prime tururi de pistă, mi-am dat seama de ceea ce realizasem, mi-am dat seama de drogul pe care tocmai mi-l injectasem în vene. E un drog la care nu vreau să renunţ vreodată".