Ana Simona Tătulescu, despre viața unui pilot de F-16, la Realitatea PLUS: La 26 de ani, despre primii pași în zborul supersonic
În primul an fără paradă de ziua națională, Realitatea PLUS a mers în vizită la cei care au lipsit astăzi astăzi de la ceremonii din cauza pandemiei. Vă prezentăm la această oră un reportaj exclusiv din Bazele aeriene ale României, unde piloții se antrenează pe cele mai performante elicoptere și avioane de luptă.
Ana Simona Tătulescu este instructor pe elicopter de 8 luni. Are 26 de ani și, în ciuda vârstei, a avut deja două serii de cursanți care i-au trecut prin mână. Mărturisește că jobul unei femei în lumea bărbaților nu este ușor dar toți colegii au grijă de ea. Chiar dacă este instructor, inițial, își dorea să ajungă pilot de elicopter în teatrele de operații internaționale.
„Visam, ca toata lumea, sa mă duc pe baze, să am misiuni, ulterior mi-am dat seama că asta mi se potrivește și că îmi doresc să ajung să îi învăț și pe altții ceea ce știu eu și ce am învățat de la instructorii mei. M-am gândit că o să fie mult mai greu față de cum este dar probabil că mă ajută vârsta și faptul că sunt apropiată de ei și putem să discutăm altfel, povestește instructorul locotenent Simona Tătulescu.
Mărturisește că toți cursanții sunt emoționați când pun pentru prima dată mâna pe manșa elicopterului.
„Sunt mândra de ei, chiar sunt băieți buni, am avut noroc de cursanți buni. E o satisfacțe interioară pe care nu am cu ce să o compar. Entuziasmati și nerăbdători până în momentul în care se urcă prima dată în elicopter. Apoi, după ce se urcă, devin timorati pentru că este nou și nu știu ce trebuie să facă, pe ce să pună mâna, dacă duc mâna unde nu trebuie, se aude de la instructor din spate “nu acolo. ”. După aia încep să se relxeze. Dacă se pricep, se relaxează. Dacă sunt puțin stângaci, devin din ce in ce mai tiorati și trebuie să găsesti o metodă să îi scoți din acea stare”, spune lt. Simona Tătulescu.
Adrian este și el instructor la Baza Aeriană Boboc. La cei 27 de ani, el face cursuri pe aeronava IAK 52, primul avion pe care îl pilotează cei care vor să ajungă piloți militari de vânătoare. Acum 5 ani era cursant, dar pentru că s-a făcut remarcat încă de atunci, în scurt timp a ajuns instructor.
„Este o pasiune care necesita foarte mult timp, foarte multa pregatire, are si foarte multe satisfactii si trebuie sa fii dedicate intru toptul.Le învățăm toate ticurile, obiceiurile le invatam modurile in care se gasesc n ziua respective si avem cu ei o relatie extrem de deschisa. Suntem grijulii si devenim parinti daca as putea spune lucru acesta pentru ca stau cu noi 24 din 24”, declară lt. Adrian Vasile Stoiculete.
Și cursurile celor care vor să devină piloți sunt afectate.
„Nu ii mai vedem răzănd atât de mult. Nu le mai putem vedea reactiile atât de bine. Noi trebuie sa le vedem toate reactiile in aeronaval”, adaugă lt. Adrian Vasile Stoiculete.
Toate cursurile sale încep cu inspecția aeronavei.
După ce trec prin pregătirea de la Școala de la Boboc, piloții urmează mai multe cursuri de specializare. Ultimul dintre acestea este specializarea de F-16, pentru a putea pilota cele mai puternice aeronave militare pe care le deține România.
Iulian a trecut prin toate modulele de pregătire și acum a ajuns să piloteze F-16 Fighting Falcon. Chip, așa cum îi spun colegii, a acumulat deja peste 200 de ore de zbor cu cel mai puternic avion de luptă românesc.
„Am avut norocul sau ghinionul să mă contaminez destul de devreme cu microbul aviației. Eu fiind din Fetești, am crescut practic pe aerodromul Borcea. Tatăl meu a fost și el pilot militar și mă consider un copil al Borcei”, povestește Iulian Strâmbeanu, pilot F-16.
În 2014, el a terminat studiile Academiei Forțelor Aeriene. Mai apoi, a mers la cursuri de specializare în America și în 2018 s-a întors să piloteze cele mai puternice avioane de luptă.
„E dificil de descris, e un amalgam de senzații , emoții și sentimente care te cuprind. E o lume foarte diferita, o lume mult mai complexă dar in același timp, orice greseală acolo sus te costa infinit mai mult decât aici pe pământ”, mai spune Iulian Strâmbeanu, pilot F-16.
Piloții de la Borcea erau nerăbdători să treacă peste arcul de triumf din capitală, zbor pe care îl consideră ca fiind unul de mândrie.
„Era un zbor de mandrie în care voiam să scoatem această arma deasupra Bucurestiului și deasupra Alba Iulia. Asta este situatia, astea sunt rigorile, din cauza acestei situatii cu COVID-ul, dar nu avem ce face, trebuie să ne supunem reglementarii”, declară comandorul Cătălin Micloș.
România are, în acest moment, 16 avioane F-16 Fighting Falcon la Baza aeriană 86 Borcea, de la Fetești.