Ana Aslan, femeia care a descoperit secretului tinereţii fără bătrâneţe
Ana Aslan avea sânge boieresc. Mama sa era din Bucovina iar tatăl său din Brăila. Era învăţată să mănânce corect, la ore fixe, sănătos. Mâncare bună “ca a ţăranului român”, spune doamna dr. farmacist Speranţa Prada, preşedintele Fundaţiei “Ana Aslan”. Medic fiind, Ana Aslan a adus această bună cuviinţă a hrănirii şi în dieta pacienţilor săi.
Totul trebuie să fie cât mai natural, trebuie evitate alimentele din conservă. Alimentaţia trebuie să aducă în mod natural ceea ce are nevoie organismul. Fără substanţe inutile. Multe legume, multe fructe şi, bineînţeles, multă mişcare.
Normal, o zi a unui pacient, din punct de vedere al alimentaţiei trebuie să arate aşa: micul dejun, gustare, prânz (Profesoara lua prânzul la maxim 13:30), gustare, cină (la 18:00 – 19:00).
La capitolul carne avea un fel de podium: carnea de vacă, peştele, pasărea, miel/oaie, porc. Dar porcul nu prea îl recomanda. Apoi recomanda ficatul, limba, în general carne de la animalele care se hrănesc, la rândul lor, mai curat. Şi, atenţie, toate rasol! Câteodată, merg şi făcute le cuptor.
Pe vremea aceea, se făcea mâncare cu carne- legume cu puţină proteină, nu carne cu ceva. Noi mâncăm acum carne cu puţină garnitură, ptorivit jurnalul.ro.
Recomanda legumele. În stare naturală sau sufleuri, multe sufleuri. Apoi lactatele, ouăle. Fără prăjeli, fără grăsimi.
Ce mânca Ana Aslan? Avea şi mâncăruri preferate: supă de vită clară, cu crutoane, pătrunjel şi piper, crap pe varză murată, pană de somn, rasol de şalău cu lămâie, sărmăluţe fără orez, pilaf de pasăre, curcan, ciuperci cu caşcaval la cuptpr. Şi avea şi o slăbiciune dulce: îi plăcea tortul “Buturugă”, făcut în casă. Dacă primea vreun tort de cofetărie... îl făcea cadou, nu îl mânca.
După reţetele ei de viaţă sănătoasă (în combinaţie cu tratamentul “Ana Aslan”) au fost întienriţi mulţi pacienţi. Români şi străini. Săraci, bogaţi, anonimi, celebri...