Amprenta lui Dumnezeu: modelul sacru după care se dezvoltă bebelușii în pântec
Vechii pitagoreici vorbeau despre armonii secrete, despre numere de aur și influențe matematice, care ghidează ciclurile Universului. Totul începe și se termină cu numerele, considerau ei, iar armoniile celeste se reflectă în viața misterioasă a materiei.
Originea tuturor lucrurilor este Monada (numărul 1), dar manifestarea vizibilă începe abia cu numărul 2 sau Diada, numărul materiei. Numerele ar putea avea o natură feminină, marcând energiile ascunse, fertile, productive și creative din Univers.
Orice ființă începe să se dezvolte dintr-o celulă-ou, microuniversul care cuprinde toate energiile într-o stare latentă. Pentru ca minunea să se întâmple și micul embrion să prindă formă în uter, este necesar să aibă loc diviziunea, dublarea celulei originare. Odată ce a fost dat startul, fiecare celulă continuă, la rândul ei, să se dividă, după același model binar, până când pruncul capătă forma sa perfectă.
Anticii considerau că materia se însuflețește prin mișcare, iar această diadă universală energie-materie a devenit baza celebrei ecuații a lui Einstein. În același fel, energia vitală, de origine divină, însuflețește celula-ou, dându-i impulsul diviziunii și al vieții. Aceasta poate fi considerată amprenta lui Dumnezeu în lume, regăsită în simetriile trupului, în spiralele cochiliilor și ale galaxiilor, în tot ceea ce se formează prin desprinderea de Unu, prin dedublare. Materia devine astfel oglinda divinității, considerată de neoplatonici cea de-a doua cauză sau demiurgul creator, ce dă naștere tuturor lucrurilor.
Citește continuarea pe divahair.ro.