Acest arbust creşte peste tot în România. Fructele lui sunt adevărate minuni. Iată cum se consumă
Porumbarul este un un arbust foarte răspândit atât în zonele de şes, cât şi la altitudinea de 1600 m, fiind o plantă rezistentă la temperaturi scăzute. De zeci de ani, înseosebi în mediul rural, planta care are diferite denumiri: porumbe, porumbel, mătăciune, a devenit un panaceu pentru zeci de afecţiuni interne şi externe.
Deoarece fructele de porumbe sunt foarte rezistente la frig, ele pot fi culese şi în timpul iernii. Bogate în zaharuri, în acizi organici, flavonoizi, taninuri, vitamina C, dar şi în săruri de calciu, de magneziu şi de potasiu, porumbele au proprietăţi diuretice, astringente, antidiareice, depurative, laxative, sedative şi antiseptice renale.
Decoctul de porumbe:
Decoctul se prepară din două linguriţe de fructe şi 500 ml de apă. Ingredientele se fierb 15 de minute, la foc mic. Decoctul tratează tusea, boala gutoasă şi stimulează digestia. Se consumă câte trei căni de ceai pe zi.
Siropul de porumbe:
Siropul se prepară astfel: la început se prepară un decoct din zece linguri de fructe şi un litru de apă, care se fierbe 15 minute, apoi se strecoară. În decoctul obţinut se adaugă un kilogram de zahăr şi se lasă să fiarbă până când acesta capătă consistenţa smântânii. Cât este cald, siropul se toarnă în sticluţe închise la culoare şi se sigilează. Siropul este indicat în afecţiuni pulmonare şi se administrează câte trei linguri pe zi, un interval de o lună, scrie click.ro.