A murit Mihai Stănescu, marele artist și caricaturist român interzis de Ceaușescu

Mihai Stănescu, unul dintre cei mai mari caricaturiști români, cel mai incomod artist plastic din anii regimului comunist, s-a stins din viață noaptea trecută după o îndelungată suferință.

Mihai Stănescu, în vârstă de 78 de ani, s-a retras din activitatea creatoare și de pe scena publică în urmă cu trei ani și jumătate, după cum a declarat pentru Realitatea.net fiica artistului, Daiana Stănescu.

Fiica marelui artist a cerut discreție din partea presei și a opiniei publice.

Mihai Stănescu a devenit celebru și datorită faptului că a fost singurul caricaturist român care, trăind la București, cu Securitatea pe urme, a criticat în mod deschis regimul dictatorial al lui Nicolae Ceaușescu.

Mihai Stănescu s-a născut 20 iulie 1939, satul Grădiștea, lângă Mizil). A absolvit liceul la Buzău, apoi, contrar sfatului mamei sale de a da la Medicină, a urmat la Iași al doilea liceu, cel de arte plastice, unde a fost înscris direct în anul II. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu" din București în 1966.

După facultate Mihai Stănescu a fost repartizat la Ministerul Turismului, unde a făcut grafică publicitară, de unde a demisionat după 6 ani. A revenit după un an și a mai lucrat alți șase ani. În 1978, a devenit liber-profesionist.

Pe lângă multitudinea de premii internaționale, obținute în anii 1970 și 1980, care i-au adus faima, Mihai Stănescu a devenit celebru și datorită faptului că a fost singurul caricaturist român care, trăind la București, cu Securitatea pe urme, a criticat în mod deschis regimul dictatorial al lui Nicolae Ceaușescu.

În 1992, adaptându-se la economia de piață, Mihai Stănescu și-a deschis un magazin lângă Sala Palatului, în încăperea relativ mică a unui fost debit de tutun. Magazinul, botezat „Erata", a funcționat până în februarie 2016. Aici au fost vândute căni, cărți poștale, tricouri și sacoșe de pânză imprimate cu desenele sale, dar și albume de caricatură și desene originale ale artistului.

Unul dintre cele mai cunoscute proiecte ale lui Mihai Stănescu a fost seria de fotografii cu fiica sa Daiana Stănescu, pe care a fotografiat-o, în aceeași rochie, între vârstele de 6 și 29 de ani.

Expoziția „Daiana, la diferite vârste, fotografiată în aceeași rochie", a fost vernisată în 2003, la salonul de carte Bookarest și reluată în 2004, la Galeriile Orizont din București, potrivit Wikipedia.

Mihai Stănescu este autorul logo-ului „Bookarest", sub care a funcționat, până în 2006, târgul de carte de vară de la București (în prezent, denumit „Bookfest"). O altă idee a sa, pe aceeași temă, este semnul de carte autocolant, adresat cititorilor leneși, care se împotmolesc și renunță la lectură.

În decembrie 2000, președintele României Emil Constantinescu (1996-2000) i-a acordat Ordinul Național „Steaua României" în grad de „Cavaler", „dorind a-i răsplăti meritele excepționale pentru realizări artistice și pentru promovarea culturii".

Ultimul album al lui Mihai Stănescu este din 2014: „De unde îți vin ideile, Mihai Stănescu?".

Albume de caricatură:

• „Mihai Stănescu” - 1982, București.
• „Umor 50%” - 1985, București.
• „Acum nu e momentul” - 1990, București.
• „Rire en Roumanie” - 1988, Paris, Ed. Bernard Barrault.
• „C'est pas le moment” - 1989, Paris, Ed. Bernard Barrault.
• „Pe urmele mele” - 1999, București.
• „Manual de publicitate. Volumul II” - 2003, București.
• „Am intrat...” - 2006, București.
• „Cod portocaliu” - 2009, București.
• „Realizările guvernului Boc în perioada 2009 - 2010” - cca 2011, București.
• „La cererea clienților, am plecat în vacanță” - 2012, București.
• „Realizările Guvernului Ponta” - 2014, București.
• „De unde îți vin ideile, Mihai Stănescu?” - 2014, București.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Mihai Stănescu a povestit cum a fost interzis pe vremea lui Ceaușescu:

"Prin anii '80, am început să trimit lucrări la concursuri internaționale, am luat premii... Și eu mă comportam că un om liber, adică eu desenăm ce voiam, nu mi le publicau, umblăm cu ele în geantă, le arătăm la lume pe stradă. Luasem un premiu în '82, în Japonia, unde fuseseră vreo 10.000 de concurenți. M-au lăudat și în presă la noi. Imediat după ce m-am întors, am scos o carte, un album care n-avea titlu, se chemă „Mihai Stanescu". Am profitat atunci, pentru că Ceaușescu tocmai hotarise că nu mai este cenzură, că fiecare instituție răspunde de ceea ce face. Și eu imediat am scos cartea, am dus-o la noi la Uniune, am semnat-o noi, am tipărit-o la noi la tipografie și am vîndut-o la Fondul Plastic. La lansare, la Căminul Artei, au fost 5 persoane (eu, două fețe și familia Dinescu). După o zi, a aflat lumea și a început să cumpere. După vreo patru zile, a aflat și ministrul Culturii, doamnă Suzana Gidea, și a interzis-o, a dat pedepse pe la Uniunea Artiștilor, i-a pedepsit pe cei care au semnat. Mie nu a putut să-mi facă nimic, pentru că luasem deja un premiu afară și de-abia mă lăudaseră. Dar a venit Poliția acasă la mine, au deschis, au intrat în lipsă mea, au căutat cărți. Acest album s-a tipărit în 5000 de exemplare, 4000 s-au vîndut în patru zile și 1000 le-au retras. Au procedat prost, pentru că, totuși, cartea s-a multiplicat și așa am devenit eu celebru. Asta era în 1982. În '85, am încercat să mai fac o carte care se chemă „Umor 50%", pentru că se făcea economie la căldură, la mîncare, la gaze, la toate, și-am spus că și la umor trebuie să facem ceva economie. S-a tipărit, dar n-a mai apucat să iasă din tipografie. Amîndouă au fost scoase după Revoluție și s-au vîndut", a declarat Mihai Stănescu într-un interviu pentru Revista Tango.