A fost publicată decizia privind aderarea României şi Bulgariei în Schengen: programul de admitere pentru 2024

(1)

Articolul 4 alineatul (2) din Actul de aderare a Republicii Bulgaria și a României din 2005 prevede că dispozițiile acquis-ului Schengen care nu sunt prevăzute la articolul 4 alineatul (1) din actul respectiv urmează să se aplice pe teritoriul fiecăruia dintre aceste state membre numai în temeiul unei decizii a Consiliului adoptate în acest sens, după verificarea, în conformitate cu procedurile de evaluare Schengen aplicabile în materie, a îndeplinirii pe teritoriul statelor membre în cauză a condițiilor necesare aplicării tuturor părților din acquis-ul în cauză.

(2)

Prin decizia sa 2010/365/UE (2), Consiliul, după verificarea îndeplinirii de către Bulgaria și România a condițiilor necesare pentru aplicarea părții din acquis-ul Schengen privind protecția datelor, a instituit aplicabilitatea dispozițiilor acquis-ului Schengen referitoare la Sistemul de informații Schengen (SIS) pentru Bulgaria și România începând cu 15 octombrie 2010, cu excepția obligației de a refuza intrarea sau șederea pe teritoriul lor resortisanților țărilor terțe care fac obiectul unei semnalări SIS emise de un alt stat membru în scopul refuzării intrării sau a șederii în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (3) și cu obligația de a se abține de la emiterea de semnalări SIS și de la introducerea de informații suplimentare, precum și de a se abține de la schimbul de informații suplimentare privind resortisanții țărilor terțe în scopul refuzării intrării sau a șederii în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 („dispozițiile rămase din acquis-ul Schengen referitoare la SIS”).

(3)

Consiliul a verificat, în conformitate cu procedurile de evaluare Schengen aplicabile stabilite în Decizia Comitetului executiv din 16 septembrie 1998 (4), îndeplinirea condițiilor necesare de aplicare a acquis-ului Schengen în toate domeniile rămase ale acquis-ului Schengen, și anume, frontiere aeriene, frontiere terestre, cooperare polițienească, protecția datelor, SIS, frontiere maritime și vize, în Bulgaria și România.

(4)

La 9 iunie 2011, Consiliul a constatat îndeplinirea de către Bulgaria și România a condițiilor din fiecare dintre domeniile rămase ale acquis-ului Schengen.

(5)

Prin urmare, este posibil să se stabilească datele pentru aplicarea acquis-ului Schengen de către Bulgaria și România, date începând cu care ar trebui să fie eliminate controalele asupra persoanelor la frontierele interne cu statele membre în cauză.

(6)

La 12 octombrie 2017, Consiliul a adoptat Decizia (UE) 2017/1908 (5) privind punerea în aplicare a anumitor dispoziții ale acquis-ului Schengen referitoare la Sistemul de informații privind vizele („VIS”) în Bulgaria și în România.

(7)

La 25 iunie 2018, Consiliul a adoptat Decizia (UE) 2018/934 (6) privind punerea în aplicare a dispozițiilor rămase ale acquis-ului Schengen referitoare la SIS în Bulgaria și în România.

(8)

Regimul simplificat pentru resortisanții țărilor terțe care dețin o viză națională de scurtă ședere emisă de Bulgaria sau România pentru tranzitul sau șederea preconizată pe teritoriul lor pentru o perioadă care nu depășește 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile, introdus prin Decizia 565/2014/UE a Parlamentului European și a Consiliului (7), ar trebui să fie menținut astfel încât călătoriile să nu devină mai dificile pentru anumite categorii de persoane. În consecință, anumite dispoziții ale respectivei decizii ar trebui să continue să se aplice pentru o perioadă limitată de tranziție.

(9)

Din motive tehnice și operaționale, este oportun să se elimine mai întâi controalele la frontierele aeriene și maritime interne cât mai curând posibil în 2024. Aceste controale ar trebui eliminate la prima dată posibilă care corespunde schimbării sezoniere a programului IATA.

(10)

O altă decizie ar trebui luată de Consiliu, hotărând în unanimitate, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Actul de aderare a Republicii Bulgaria și a României din 2005, pentru a stabili o dată adecvată pentru eliminarea controalelor la frontierele terestre interne, ținând seama de dispozițiile de ordin tehnic și operațional relevante la aceste frontiere și de situația actuală a cooperării reciproce menționate la considerentul 11. Statele membre și Comisia ar trebui să depună eforturi pentru a permite Consiliului să ia o astfel de decizie.

(11)

Consiliul ia act de faptul că există o înțelegere reciprocă privind cooperarea viitoare între anumite state membre, cu sprijinul Comisiei. Măsurile și angajamentele complementare prezentate în declarațiile consemnate în procesele-verbale ale Consiliului vor contribui la încrederea reciprocă și la cooperarea dintre aceste state membre și, prin urmare, reprezintă factori importanți care au determinat Consiliul să adopte prezenta decizie.

(12)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (8), care se află sub incidența articolului 1 punctele B, C, D și F din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (9).

(13)

În ceea ce privește Elveția, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (10), care se află sub incidența articolului 1 punctele B, C, D și F din Decizia 1999/437/CE a Consiliului, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (11).

(14)

În ceea ce privește Liechtensteinul, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (12), care se află sub incidența articolului 1 punctele B, C, D și F din Decizia 1999/437/CE a Consiliului, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (13),