100 de ani de Bauhaus. Google celebrează stilul artistic revoluţionar
100 de ani de Bauhaus. Google celebrează Bauhaus, stilul artistic revoluţionar! Forme simple, geometrice, linii drepte, colturi rotunjite, contraste, culori rezervate, primare, negru, metal, sticla, piele şi lemn masiv – am putea caracteriza pe scurt interioarele marca Bauhaus.
100 de ani de Bauhaus. ORIGINILE BAUHAUS: Chiar dacă rădăcinile lui se întorc într-un alt secol, avem de a face cu un stil definit cu exactitate în timp, lucru destul de rar întâlnit în istoria artei: Staatliches Bauhaus a fost fondat la 1 aprilie 1919, în Weimar (Germania) și după 14 ani, în 1933 a fost închisă la ordinele specifice ale regimului nazist.
Pentru a înțelege foarte bine contextul în care a luat naștere acest stil modern, trebuie să ne reamintim că toți artiștii secolului XIX. se confruntau cu o dilemă: unde va duce ritmul alert al dezvoltării industriei, ce va face omul şi cum va asimila schimbarea totală a lumii care-l înconjoară. În țările unde designul obiectelor cotidiene a avut deja o tradiţie, tot mai mulți meșteșugari și artiști plastici s-au alăturat tendinței de a crea obiecte utile, frumoase, și totuși accesibile unui public larg, deci care se pot produce în masă, scrie magmob.ro.
O asemenea echipă, alcătuită din artiști plastici și arhitecți renumiți din Europa, a fost invitată în Weimar de Walter Gropius pentru a preda în noua școală fondată de el. Ideea lui era să înființeze o instituție artistică complexă prin fuzionarea unora din școlile artistice și de meserii din Weimar, Großherzogliche Sächsische Hochschule für Bildende Kunst („Școala de arte frumoase a marelui ducat al Saxoniei”) și Kunstgewerbeschule Weimar, o fostă școală de meserii în domeniul artelor frumoase și a decorării interioare. Astfel s-a născut Staatliches Bauhaus, cunoscut mai apoi sub forma simplificată de Bauhaus. Numele școlii de artă, design și arhitectură urma să fie denumirea curentului artistic extrem de influent în arhitectura, artele plastice, designul, fotografia, mobilierul și decorările interioare ale secolului XX.
100 de ani de Bauhaus. Școala și mișcarea artistică, generată de către Gropius a funcţionat între anii 1919 - 1933 în trei orașe germane: Weimar, Dessau și Berlin, sub conducerea a trei directori diferiți, toți arhitecți, ca mai târziu să devină unul dintre cele mai importante stiluri internaționale. Cu emigrarea fondatorului mișcării în Statele Unite ale Americii, această mișcare artistică cunoaște o renaștere cunoscută sub numele generic The New Bauhaus.
Mișcarea Bauhaus a fost supusă în decursul istoriei sale de 14 ani unor provocări, schimbări și redefiniri, datorate lipsei de fonduri (Republica de la Weimar era conservatoare și relativ săracă), schimbarea profesorilor și puternicele tensiuni interne și externe. Necesitatea însă are și aspectele sale pozitive: flexibilitatea, schimbarea, delimitarea, definirea intențiilor și crezului artistic sunt benefice în procesele de creație, iar stilul Bauhaus rămâne caracterizat de unitate și puternica individualizare artistică, operele Bauhaus fiind ușor de recunoscut.
100 de ani de Bauhaus. Cei trei directori ai școlii Bauhaus au fost: fondatorul acesteia, Walter Gropius, între 1919 și 1928, Hannes Meyer, între 1928 și 1930, și Ludwig Mies van der Rohe, între 1930 și 1933.
Gropius considera că odată cu terminarea războiului o nouă perioadă istorică începuse, iar ambiția sa declarată era ca să creeze un nou stil arhitectural care să reflecte această nouă perioadă: construcțiile, designul, mobilierul, obiectele de artă și decorațiunile interioare trebuiau să reflecte în cel mai tranșant mod posibil lumea în curs de industrializare. Viziunea programatică a lui Walter Gropius era ca să creeze spații ambientale funcționale, ieftine, practice și reproductibile cu ajutorul producției de masă, fiind în acest fel accesibile absolut fiecăruia. Corespunzând viziunii sale artistice interdisciplinare fusese gândită și concepută inițial Staatsliches Bauhaus.
100 de ani de Bauhaus. Instituția a fost susținută în mare parte din fonduri de stat. După schimbări în guvernul local, școala se mută de la Weimar la Dessau, unde atmosfera artistică era mult mai lucrativă, destinsă și progresistă. Aici, după planurile lui Gropius, se ridică și clădirea atât de cunoscută, devenită emblemă a mișcării sub numele de „Clădirea Bauhaus din Dessau”, care a devenit sediul școlii pentru perioada următoare, 1925 - 1932, cea mai complexă și înfloritoare din întreaga sa istorie.
Walter Gropius a fost urmat la conducerea Bauhaus de Hannes Meyer, care la rândul său a predat conducerea lui Ludwig Mies van der Rohe. Simultan, din diverse motive, printre care tensiunile interne din mișcarea târzie Bauhaus au fost esențiale, școala se mută la Berlinunde, şi este în final închisă, în 1933, la ordinele specifice ale regimului nazist.