Observ în ultimele zile o irepresibilă tendinţă a unor comentatori de a forţa o legătură între scandalul Watergate, care a zguduit America în anii ’70, şi povestea cu Claudiu Elwis Săftoiu. Există o singură asemănare şi un ocean de deosebiri.
Singura asemănare între afacerea Watergate şi afacerea Elwisgate e doar faptul că în ambele e vorba, la modul foarte general, despre interceptarea telefoanelor. Restul sunt deosebiri.
Afacerea Watergate a pornit de la un fapt concret şi penal: cinci inşi au fost arestaţi într-o noapte într-un sediu al Partidului Democrat din SUA, aflat în complexul imobiliar Watergate din Washington, cu echipamente de ascultare şi interceptare pe care se pregăteau să le instaleze acolo. Au fost duşi în faţa unei instanţe cu propunerea de arestare, iar la tribunal s-a prezentat şi reporterul Bob Woodward, de la “Washington Post”, care a început să tragă de limbă un avocat al inculpaţilor şi a aflat nişte chestii interesante.