De departe cel mai mare dosar al instanţelor româneşti a fost cauza
FNI. Pentru a îl transporta la ÎCCJ, magistraţii au folosit un camion,
şi asta deoarece are nici mai mult nici mai puţin de 3080 de
volume. În dosar există 120.000 de părţi civile iar citarea acestora
a fost o adevărată poveste.
Când au realizat că au mii de persoane de citat, judecătorii Curţii
Supreme au făcut un calcul: 550.000 de lei îi costau doar citaţiile,
bani care depăşeau cu mult cheltuielile lunare. Ca atare, au stabilit
de dinainte un calendar al termenelor pentru a face o singură procedură
de citare pentru tot procesul. Nici aşa problemele nu erau rezolvate. Au fost nevoiţi să angajeze o persoană care să emită 6000 de
citaţii pe zi iar Poşta Romana a mobilizat personal în plus pentru
trimiterea lor.
Dosarele FNI şi FNA au făcut ravagii şi în bugetul celorlalte instanţe. De la an la an citaţiile au costat tot mai scump judecătorii. În afară de dosarele FNI si FNA pe rolul Curtii de apel mai sunt alte peste 1200 de cauze cu până la 2000 de părţi civile. În acestea există peste 59.000 de părţi civile, înmulţite cu 4,7 cât costă o citaţie, ne iese o sumă de peste 250.000 de lei. Toate acestea doar pentru chemarea persoanelor implicate in proces la termene.
Cel mai mare dosar care a mai rămas pe rolul Curţii de Apel Bucureşti are exact 2000 de părţi civile iar numărul acestora descreşte uşor. Din cauza acestor dosare mamut, magistraţii au rămas fără bani pentru plata chiriilor, transportului, şi pentru decontarea rechizitelor.
