Ca structură, statul român nu se bazează nici pe preşedinte şi nici măcar pe un Parlament numeros, mai ales în forma sa actuală. Ani buni am putea funcţiona şi cu un sfert din Parlament, chiar fără nici o lege nouă.
Statul român poate exista şi numai cu un sfert din mass-media care bâzâie astăzi. Preşedintele poate sta binişor într-un cărucior cu rotile de unde să asculte imnul, să înmâneze decoraţii şi să primească scrisori de acreditare. Statul român poate fi eficient şi articulat şi cu o treime de guvern. Nu păgubeşte nimeni din împuţinarea de lefuri şi cheltuieli pentru nişte ghiftuiţi ai banului public. Semnăturile lor pe hârtii abia împiedică viaţa normală şi dezvoltarea accelerată. Le vămuiesc pentru titularii de fotolii şi scaune, nu pentru binele populaţiei şi perfecţionarea maşinăriei.
În schimb, statul român nu poate funcţiona fără o putere judecătorească independentă, bine pregătită profesional şi riguros monitorizată în cazul unor abuzuri şi excese.