Președinția spune despre cererea celor doi că este inadmisibilă, pentru că nu îndeplinește condițiile existenței unui conflict juridic de natură constituțională. Practic nu există niciun blocaj constituțional care să aibă nevoie să fie înlăturat prin intervenția Curții Constituționale, notează comunicatul remis de Administrația Prezidențială.
„Desemnarea de către Președintele României, în data de 6 februarie 2020, a candidatului Ludovic Orban la funcția de prim-ministru, nu a creat un blocaj instituțional și, cu atât mai puțin un blocaj instituțional care să nu poată fi înlăturat în alt mod decât prin intervenția Curții Constituționale”, spune președinția în punctul de vedere trimis vineri CCR.
Președintele amintește că nu a făcut decât să-și respecte prerogativele pe care i le conferă Constituția, desemnând una dintre cele trei persoane propuse de formațiunile politice participante la consultări.
„Nefiind în situația unei majorități absolute deținute în Parlament de un partid, în urma consultărilor, Președintele României a desemnat candidatul propus de Partidul Național Liberal (PNL)”, se spune în document.
Argumentele Administrației Prezidențiale
Această opțiune a Președintelui României este calificată de autorul sesizării ca „generatoare de un pretins conflict juridic de natură constituțională ce ar necesita intervenția Curții Constituționale. Însă, din ansamblul argumentelor invocate de autorul sesizării lipsește chiar cel privind existența unui blocaj instituțional ce ar necesita arbitrajul Curții Constituționale, deși obligația de a motiva îndeplinirea fiecărei condiții a existenței unui conflict juridic de natură constituțională îi incumba. Pe de altă parte, apreciem că această omisiune în motivare nu poate avea altă explicație decât aceea că autorul sesizării, în mod obiectiv, nu a putut identifica elementele care ar contura un blocaj instituțional”, spune șeful statului.
Opțiunea președintelui, astfel exprimată, „nu poate fi de natură să împiedice Parlamentul să se pronunțe cu privire la solicitarea de învestitură ori să îndeplinească altă competență constituțională. Din această perspectivă, cererea apare ca o expresie a nemulțumirii de natură pur politică a unui partid politic participant la consultări, al cărui exponent este autorul sesizării, și nu ca o expresie a unei imposibilități de funcționare instituțională”, se spune în textul Administrației Prezidențiale.
