Femeia a decis să aibă parte de nunta viselor sale cu partenerul său de viaţă, iar cu banii primiţi ca dar la nuntă şi economiile de-o viaţă ale familiei, au decis să plece în trei vacanţe în străinătate.
Liza şi-a plănuit, cu inima strânsă, înmormântare şi le-a scris fiicelor sale scrisori pe care să le citească după ce ea urma să moară.
Cancerul de care suferea era inoperabil, susţineau medicii, şi nu îi puteau oferi decât maxim un an şi jumătate de viaţă, dacă urma chimioterapia. Femeia îşi aminteşte că acea perioadă era sfâşietoare, în care îşi lua mereu la revedere de la fiicele sale şi de la tatăl lor.
Aşa că a decis să accepte cererea în căsătorie a partenerului său, tatăl fiicelor sale şi au făcut o nuntă aşa cum visau, urmate de o călătorie de nuntă luxoasă, pentru că tot ce îşi dorea Liza Russell era să le ofere fiicelor sale cât mai multe amintiri frumoase. Au urmat mai multe vacanţe, de fiecare dată când se întorcea împreună cu familia sa primind vestea că nimic nu se schimbase în privinţa diagnosticului său şi că nu exista nicio şansă de vindecare.
"Era imposibil să uit de cancer, dar văzându-le pe fete jucându-se în mare şi pe plajă a fost fantastic. Ştiu că erau amintiri pe care nu aveau să le uite şi vroiam să construim altele", îşi aminteşte ea, scrie Daily Mail.
În total, familia Russell a cheltuit toate economiile, aproximativ 20.000 de lire sterline, construim amintiri frumoase şi petrecând vacanţe în Bulgaria, Turcia şi Spania.
"Banii nu contează atunci când ştii că mori. Nu vroiam ca fetele să ţină minte spitalul şi pe mine acolo, vroiam să ţină minte numai momentele frumoase", mai spune femeia.
După trei ani petrecuţi astfel, deci dublu faţă de cât îi spuseseră medicii că va trăi, femeia a mers la un nou consult, care i-a dat o veste incredibilă: cancerul său se micşorase atât de mult, încât tumoarea era nedetectabilă.
"Nu pot crede cât de norocoasă sunt. Am râs şi i-am spus soţului meu: Slavă cerului că mai avem câţiva bănuţi, pentru că nu mor. Adevărul e că nu m-am simţit niciodată rău, cu excepţia momentelor în care am făcut chimioterapie, şi când m-am simţit foarte rău", spune Liza.
Evident, medicii au fost la fel de uimiţi, spunând că va fi mereu monitorizată, pentru a evita revenirile bolii, iar fiicele sale i-au cerut scrisorile pe care nu trebuiau să le primească decât după moartea sa, mama lor refuzând să facă acest lucru.