”Inca un an, inca un raport MCV. Cel mai prost de la instaurarea mecanismului prin decizie a Comisiei in 2006.
Nu voi relua argumentele pentru care e cel mai prost raport. Pot fi citite pe pagina Comisiei.
Încep cu concluzia mea, după ziua de azi. După 12 ani de monitorizare suntem nicăieri. Suntem nepredictibili ca țara, iar la nivel politic, fără excepției, suntem in denial. De pe poziții diferite, dar cu același rezultat.
1. Pentru PSD/ALDE și like minded plimbați prin varii epifanii politice desprinse din același trunchi, reformarea justitiei a fost întotdeauna un moft. O pastila amara, pe care au scuipat-o imediat ce Dragnea a dat liber la scuipat. Parte din ei au tarat sistemul judiciar in cele mai mizerabile situații, au promovat cele mai nereformiste forte din magistratura la cârma ei și și-au agățat justiția la butoniera pentru promovarea propriilor interese in justiția penală. Nu toți acești politicieni s-au lovit de brațul lung al legii, unii sunt inca in parlament înfășurați in mantia imunității penale.
2. Pentru alți politicieni nu e clar deloc ca justiția a redevenit o problema uriașă după noaptea de Ianuarie din 2017. Și cred ca problema se rezolva prin tăcere. Sau când lucrurile sunt prea evidente, promoveaza mediatic măsuri punctuale menite sa mai liniștească publicul care sta in strada din 2017, magistrați care scriu la Comisia de la Veneția/GRECO/Comisia Europeană, parteneri europeni și strategici.
3. In sfârșit, alti politicieni, reformiști cică, care neînțelegând miza jocului de a avea un sistem de justiție independent pentru fiecare cetățean al patriei, minimizează mecanismul de cooperare și monitorizare. Unii au făcut ultima campanie cerand extinderea MCV la nivelul tuturor statelor membre. Alții au programe in care justiția e marele absent, e elefantul din camera pe care se fac ca nu îl văd și pun la schimb pe masa teme foarte legitime: educație, sănătate, reforma administrației, infrastructura. Foarte legitim - numai ca toate acestea sunt de nerealizat dacă avem o justiție captivă.
Ce este de făcut? Am propus de mult un pact pentru independenta justitiei intre forțele politice responsabile, prin care sa se oblige sa corecteze tot ce a fost stricat. Mi s-a spus fie ca îmi promovez propria tema de expertiza, fie ca nu e momentul, fie ca sunt naiva. Și totuși, insist: sistemul nu e lovit numai de secția specială de investigare a infracțiunilor din justiție și de inspecția judiciara la cheremul politicului - sunt de acord ca ambele sunt arme de disuasiune pentru orice magistrat care are o opinie. Sistemul judiciar e acum lovit de subfinanțare, de infrastructura judiciara perimata, de un volum inuman de dosare si pus la o presiune fără precedent. Si peste toate acestea se vor adauga curand plecări masive la pensie dublate de mărirea duratei de pregătire a viitorilor magistrați, deci o criza de profesioniști.
Bonus, politica penală in care victima e marea absenta și infractorul marele câștigător adauga unei stări in magistratura romană care e aproape de implozie. Susținerea publicului nu ajuta mereu - mantra cu statul paralel, in care procurorii sunt prezentati ca stăpânii procedurii și judecătorii ca niște păpuși sforarite a avut ceva rezultate. Și când dispar fete tinere, răpite ziua de pe strada, ne miram ca forța statului e slăbită. Da, pentru ca toată propaganda are ceva efecte, inclusiv asupra profesioniștilor. In fine, publicul a obosit și vrea chestiuni concrete despre CUM se va repara ceea ce a fost stricat.
Nu e târziu nici acum, după ziua de azi, ca un astfel de pact sa fie semnat. Îndrăznesc sa spun ca fără un acord politic amplu pe justiție, peste 5 ani tot de MCV vorbim.
In fine, o mărturisire. Pentru mine e o zi foarte trista cea de azi. Am făcut negocierile pe justiție, afaceri interne și anti-corupție înaintea aderării României la UE. Din ziua unu pana când au fost încheiate la sfârșitul lui 2004. Cu stegulețe roșii pe care MCV-ul le-ar fi rezolvat dacă exista responsabilitate politica minima. Si am fost ministrul din 2016 care a fost primul interlocutor pe MCV: am negociat cele 12 recomandări ale raportului din 2017, pentru un cadru clar și un calendar predictibil.
15 ani mai târziu, va spun fără ezitare ca starea in care magistratura a fost adusă azi, echilibrul de puteri răsturnat și starea de drept creată prin legile PSD/ALDE pe organizarea justitiei și pe normele de drept penal nu ar fi făcut posibila azi închiderea negocierilor. Am făcut pași înapoi foarte serioși. Și in ciuda faptului ca magistratura romană este de departe cea mai monitorizata, măsurată și cântărită profesie din România, in ciuda faptului ca aceasta magistratura reușise in 2017 sa ne aducă aproape de ridicarea MCV, cădem acum in situația ingrata de Sisif. Dacă as fi politician nu as dormi.
PS Sigur ca mâine vom auzi, de la toate categoriile de politicieni descrise, ca e nedrept, ca Bulgaria nu sta mai bine, ca suntem nedreptățiți. E o cale proasta, o fundatura și o încremenire in denial. Bulgaria a reușit lucruri mari, felicitări. Inclusiv după președinția sa a Consiliului - promisiunea aderării la zona euro. Noi, prin comparație, ne-am bucurat ca președinția noastră nu a trecut prin niciun dezastru. Am rămas singuri, o oaie neagra in Uniune. Și nu e nici o nedreptate, nici vina altcuiva decât a noastră pur și simplu ca atât și așa putem fi noi reprezentați. Și pentru ca schimbările le poate face numai clasa politica, trag un semnal de alarma pentru cei bine intenționați sa faca din justiție o prioritate: in termeni clari, neechivoci, sistemic și cu un program pe termen lung. Sa propună un pact”, a scris Raluca Prună pe Facebook.