Actrița Medeea Marinescu consideră că în anii comunismului, într-o vreme în care existau puține opțiuni, filmele copilăriei au reprezentat o „portiță către visare”.
„Într-o vreme în care aveam puține opțiuni, toate filmele copilăriei în anii aceia au fost o portiță către visare. Am multe amintiri din vremea aceea. Copilăria mea a fost pe platourile de filmare de la Buftea. Cred că zilele când mergeam cu ai mei la filmare și mă lăsau la montaj erau cele mai fericite. Ai mei mă lăsau unde se tăia cu foarteca banda, fetele imi puneu filmele „Mama și Veronica”.
„Ca părinte, principala mea luptă este cea cu Internetul. TikTok-ul nu a existat la ai mei, l-am tăiat definitiv. Există un film, „Fake Famous”, despre 4 oameni mediocri a căror șansă să devină cineva e minoră. Grație acestor rețele, ajung faimoși, iar astfel se demontează un întreg sistem bazat doar pe social media. Este explicat în amănunt. Copii la vârsta asta își caută modele, iar aici avem probleme. Oricât ai încerca să-i orientezi către teatru, muzică sau pcitură, este tentant să vezi o vedetă de pe rețelele sociale că face milioane de doalri doar din postarea de filmulețe. Nu știm cât de complicată a fost viața pentru părinții noștrii în anii comunismului. De exemplu, lipsa scutecelor de schimb cred că a fost un calvar pentru mulți. Neavând multe la îndemînă, începeai să visezi, dar interveneau și frustrările. Acum, ai multe la îndemână, pentru că ai multe opțiuni și ai de unde alege. Nu toate reclamele pe care le vedem sunt utile pentru cei mici și că exista copii care se joacă doar cu o singura masinuta ani de zile. Înainte, de foarte multe ori părinții știau ce e mai bine pentru noi. De multe ori aveau dreptate, dar nu este chiar un reper corect. Eu am învățat să îl las pe copil să decidă el. Mi-e ușor să decid eu pentru ei, iar de multe ori mă cert cu baiatul cel mare. Mi se pare mai complicat să fii părinte în ziua de azi”, consideră Medeea Marinescu.
Actorul Cristian Șofron spune că este ciudat că la peste 30 de ani de la prima difuzare, filmul „Toate pânzele sus” încă este urmărit.
„Și acum, la 30 de ani, serialul are fanii lui și încă este cerut. Chiar dacă nu are efecte speciale și trucaje moderne. Ar fi bine să nu uitam cât de copii suntem, indiferent de vârstă. Unii reușesc. Nu am avut o copilărie perfectă, așa cum ne închipuiam. Am început destul de devreme aventura actoriei, iar copilăria a însemnat drumurile către filmări, deplasările, dar am avut ocazia să deschid ochii asupra lumii filmului. Acest lucru și-a lăsat amprenta asupra mea. Legat de copii din ziua din ziua de azi, durerea mea cea mai mare este că se însingurează, se închid în ei. Această copilărie la ei înseamnă jocuri pe calculator, ies afară și se joacă cu telefonul. Nu mă mai cert cu baiatul meu cel mic, pentru ca nu mă mai bagă în seamă. Totuși, cred că copilaria e aceeși în orice epocă, chiar dacă avem alte modele și valori. La noi, toată lumea e vedetă, atunci copii ce model să urmeze. E o perioadă delicată, iar a fi părinte e un lucru complicat”, spune actorul Cristian Șofron.
Mihaela Dinu, psiholog clinician la fundația ”Salvați Copii” consideră că și părinții și copii au nevoie de psihilogul clinician.
„Îmi aminntesc de concediile cu parintii, de taberele cu colegii de clasă. Este vorba de emoțiile pe care le trăiam atunci. Într-un studiu recent asupra cazurilor din acest an de pandemie, am vrut să urmărim și efectele pe termen lung. Tot mai mulți copii, preadolescenți, se confruntă cu anxietatea. Avem dependența de ecran, dificultăți de reglare a rutinei zilnice, dar și părinții au intrat într-un fel de burnout. Stresul a fost mare, presiunea socială a fost mare, nimeni nu a mai trecut printr-o pandemie. Copilul este obișnuit ca părintele, atunci când este acasă, să fie disponibil doar pentru el. Părintele a mai căpătat și rolul de profesor, iar aceasta suprapunere de roluri a dus la tensiuni și incapacitatea de a ne mai regla stările emoționale care au afectat relaționarea. Este bine că își iau informația de-a gata.Totuși, varientatea celor care posteaza e mare, deci părinții trebuie să fie alături de copil atunci când începe explorarea internetului. Dacă nu le-am făcut la preadolescență, e destul de dificil acum. Totuși, e important să știe că părintele e acolo ca să îl ajute. Copilăria normală din ziua de azi nu se compară cu cea din comunism. Dependența de ecran se dezvoltă, ideea e că părintele e posibil să nu își dea seama că duc spre izolare. Este foarte important ce exemplu dăm. Pentru că dacă cei mici ne văd tot timpul cu telefonul în mână, atunci ei transpun în oglindă ceea ce văd la noi. Toți au nevoia de identificare cu cei de vârsta lor, iar atunci copilul va adopta acel comportament pentru a fi adoptat de acel grup. Este o limită foarte greu de stabilit”, spune psihologul.
