Concurs REALITATEA.NET: Vacanţă la Paris

O capitală europeană pe care am avut ocazia să o vizitez, să iau contact cu tot ce înseamnă cultura acestora a fost una foarte specială. Decolarea a avut loc din Bucureşti, (prima mea experienţă aviatică) înspre Beauvois. Nu ştiam la ce să mă aştept având în vedere că nu m-ai călcasem pe nici un pământ strain. Ajunsă acolo era nerăbdătoare să vizitez, să descopar. Eeee, dar încă era departe de capitală.

Ca să ajungem la destinaţia noastră am mai călătorit cu autocarul vreo două ore. Primul lucru foarte impozant pe care l-am remarcat acolo a fost Arcul de Triumf. Da, e vorba de Paris, marele şi impresionantul Paris. Eram dornică să vizitez tot ce înseamnă atracţie turistică din Paris. Am păşit în marile magazine, am ajuns la Luvru care ascunde o sumedenie de lucrări de artă, am trecut pe sub măreţul Turn Eiffel. Ca timp de vizitare am avut la dispoziţie circa 4 zile.

Am decis să ajungem şi la Disney, renumitul parc. Nu aveam un ghid dar ne-am descurcat ca Pistruiatul. Odată ajunşi acolo, nu mai conteneam să ne minunăm de toata lucrarea splendidă, cu toate personajele admirate doar pe micile ecrane, care îţi lăsau impresia că ar trai chiar în regatul respectiv dintotdeauna. A fost un vis din care te trezeşti după ce străbaţi tot parcul, cu toate nebuniile pe care le deţine.

Notre Dame, un loc în care dincolo de clădirea semeaţă sălăşluieşte o întreagă istorie religioasă, şi care îţi conferă un sentiment foarte puternic de credinţă. Acel sâmbure de credinţă se întâlneşte în construcţia puţin sumbră, din cauza lipsei de luminozitate. Dar poate asta e şi ideea. Parisul e străbătut de Sena, şi Sena la rândul ei e trecută de o multitudine de poduri deosebit de frumos lucrate, iar ele, aceste punţi de legătură trecute de pleiada de turişti dornici să devoreze tot, ca un burete să nu lase nimic necucerit. Parisul s-a lăsat admirat de mine şi din înâlţimi, de la catedrala Notre Coeur, o destinaţie care nu trebuie ratată.

Noaptea e splendid, iar ajunsă acolo un cor care cânta dumnezeieşte m-a frapat. Trăirea a fost de milioane, de asemenea şi acest falnic monument. Dintotdeauna visam, şi speram că Parisul nu poate fi vizitat fara faimoasa şi notoria Moulin Rouge. Trecuse de ora 12.00, şi priveam consternată această roată roşie. Gândind retroactiv, fusesem foarte impresionată de filmul Moulin Rouge, şi urmărindu-l în urma cu vreo 6 ani, am ştiut că voi vedea aceea roată, pe care pe mine nu m-a lasat rece.

O amintire foarte dulce din Paris a fost seara când invitată, am fost la un club unde la desert am savurat prăjitura Kilimanjaro. Gustul a fost unul de neuitat ca şi toata aceasta inopinanta excursie.