Sâmbăta lui Lazăr. Obiceiuri și superstiții - Ce trebuie să facă neapărat credincioșii în această zi

Sâmbăta lui Lazăr. În această zi, Iisus Hrisos îşi arată din nou minunile, înviindu-l pe Lazăr, la patru zile de la moarte. Învierea lui Lazăr este simbolul învierii viitoare a neamului omenesc. După această minune, mulţimile strânse la porţile cetăţii l-au întâmpinat cu flori şi l-au aclamat pe Mântuitor, la intrarea în Ierusalim.

Învierea lui Lazăr este sărbătorită în Biserica Ortodoxa cu o zi înainte de Florii. Din Evanghelii aflam că Lazăr era fratele Martei și al Măriei și locuia în Betania. Aceasta localitate se afla în Tara Sfânta și este așezată pe una din culmile pietroase din sud-estul Muntelui Măslinilor.

Biserica Ortodoxă comemorează în această zi una dintre cele mai mari minuni ale lui Iisus Hristos şi anume învierea lui Lazăr, prietenul Domnului, cel mort de patru zile.

Sâmbăta lui Lazăr. Evenimentul, care a avut loc în Betania, este relatat în Sfânta Evanghelie după Ioan, capitolul 11, versetele de la 1 la 45.

„Prin învierea lui Lazăr din morţi, Mântuitorul Iisus Hristos îşi prevesteşte propria Înviere. Dacă a avut puterea să ridice un om din moarte înseamnă că El Însuşi va putea birui moartea. Din această perspectivă, sâmbăta lui Lazăr poate fi numită un fel de ’mică înviere’ în sensul în care ea prevesteşte, aşa cum spuneam, ceea ce se va întâmpla peste câteva zile”, consideră Părintele Daniel Benga de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, scrie basilica.ro.

Sâmbăta lui Lazăr. În zilele care au premers Patimii Sale, Hristos se afla dincolo de Iordan, în Pereea, într-un ținut pustiu. Aici vă primi vestea că Lazăr era grav bolnav și că este așteptat să-l vindece. Evangheliile nu menționează ce boala avea, însă, fară îndoială era o boala fară vindecare. Hristos nu pleacă spre Lazăr, decât după doua zile de la aflarea acestei vesti. Ajunge în Betania, împreună cu ucenicii Sai, în cea de-a patra zi de la moartea lui Lazăr.

Potrivit Sfintelor Evanghelii, Hristos vă plânge în fata mormântului lui Lazăr. El vă lacrima din mila pentru țoață firea omeneasca, nu doar pentru Lazăr, ci pentru întreagă fire omeneasca intrata în stricăciune. Va cere să fie data la o parte piatra de la ușa mormântului, îi vă mulțumi Tatălui pentru minunea ce avea să se întâmple și apoi îl vă chema pe Lazăr afara. Acesta iese din mormânt așa cum fusese îngropat: înfășurat în giulgiu și cu mahrama pe fata.

Strigarea lui Hristos, când îl cheamă pe Lazăr din mormânt, este văzută ca un chip al chemării din pământ a tuturor morților la învierea de obște, care vă fi o chemare a tuturor la judecata finala. Părintele Dumitru Stăniloae afirma că un astfel de cuvânt sau o astfel de putere trebuie să fi folosit Dumnezeu Cuvântul și la crearea lumii. Dar atunci le-a creat pe toate pe rand, pe când la învierea de obște vă chema trupurile tuturor deodata la o noua viață. Trebuie observat că în cazul lui Lazăr biruință asupra morții nu a fost definitiva, deoarece la el a avut loc o reînsuflețire a trupului sau pământesc. Numai în Hristos moartea vă fi pe deplin învinsă.

Sâmbăta lui Lazăr. Obiceiuri și TRADIȚII de Moșii de Florii. Sâmbăta lui Lazăr reprezintă puntea de legătură între Postul Paștelui și Săptămâna Patimilor. Duminica Floriilor este precedată de Sâmbăta lui Lazăr. 

Sâmbăta din ajunul Floriilor este cunoscută şi ca Moşii de Florii, când se fac pomeniri pentru sufletul rudelor decedate. Mai exact, tradiţia se spune că în Sămbăta lui Lazăr se fac plăcinte cu mere şi se dau de pomană.

Sâmbăta lui Lazăr. Obiceiuri și TRADIȚII de Moșii de Florii. În Sâmbăta Floriilor copiii colindă la vecini şi la prieteni cu crenguţe de salcie sfinţite la biserică de preotul satului. În colindul lor se regăsesc urări de bine şi de sănătate. Cântecele copiilor povestesc din generaţie în generaţie despre Iisus, Cel care a fost primit cu slavă şi cu ramuri de măslin şi de finic în Ierusalim de mulţimile care, peste o săptămână, l-au răstignit. Colindătorii sunt primiţi de gazde cu multă bucurie. În cinstea lor, gazdele îşi împodobesc casa cu salcie sfinţită, îşi exprimă optimismul, speră şi spun cu credinţă: „Vă aşteptăm şi la anul!”. Bătrânii satului respectă tradiţia şi colindătorii sunt răsplătiţi cu ouă albe, nefierte, pentru a fi vopsite de Sfântul Paşte.

Prin tradiţie, în Sâmbăta lui Lazăr, gospodinele plămădesc plăcinte şi să le dea de pomană vecinilor, rudelor şi tuturor musafirilor. Dacă femeile pregătesc plăcinte, fetele tinere plantează flori, fiind convinse că numai cele sădite acum vor avea multe ramuri înflorite. În numeroase zone din ţară, fetele mai mici, îmbracate în rochii albe, împodobite cu flori de primăvară, merg cu colindul prin sat, spunând povestea sărmanului Lazăr care a murit foarte tânăr. Gospodarii le cinstesc cu ouă, pe care să le încondeieze în Joia Mare.