Fundația care a schimbat o generație (P)

De ce doi frați care pornesc în viață din același loc, cu aceleași șanse,ajung să aibă destine diametral opuse? Dincolo de noroc, soartă sau voința lui Dumnezeu, răspunsul poate fi si mai simplu: alegerea personală. Doar că aceasta poate fi dificilă atunci când ești copil, ajunge să fie apăsătoare dacă ești de etnie romă și devine imposibilă când ești lipsit de mijloacele financiare necesare. Și, dacă nu sunt suficiente cele enumerate, totul se complică în momentul în care nici măcar statistica nu este de partea ta.

Când auzi că 1 din 5 tineri de etnie romă, din România nu se duce la școală, nu te gândești că ar putea fi vorba despre fratele tău, iar când afli și că 1 din 3 tineri romi abandonează școala chiar nu-ți vine să te gândești că ar putea fi el.

Gheorghiță Apostol este o persoană caldă, de un calm molipsitor care, în ciuda celor 29 de ani, și-a păstrat același zâmbet innocent, de copil. Robert este cu doi ani mai mic și este opusul fratelui său. Adesea, aroganța îl împiedică să ia cele mai bune decizii și, de cele mai multe ori, nu știe să își folosească energia într-un mod constructiv. Cu toate acestea, cei doi au ceva în comun: sunt de etnie romă și amândoi vin din Toflea, județul Galați. Ceea ce-i separă, însă, este școala. Gheorhiță face parte dintre acei tineri care și-au continuat studiile, iar Robert confirmă regula statisticilor și este cel care a decis să le abandoneze.

Viața lor reflectă opțiunea fiecăruia.

Potențial

Încă de mic, Gheorghiță era puștiul care avea o viziune diferită asupra viitorului, care spera mai mult și la mai mult decât un copil obișnuit de etnie romă. Din nefericire, la fel ca și în cazul celoralți romi de vârsta sa din mediul rural, situația lui financiară era destul de precară, iar aceasta îi amenința educația. Banii sunt mereu buturuga care răstoarnă carul educației. Gheorghiță avea, însă, potențial și ambiție, ceea ce era suficient la momentul respectiv. Credea cu tărie că școala îi va schimba viața și că o carieră îl va ajuta să depășească barierele mentalității și ale comunității, care i-au oprint din dezvoltare pe atâția alți copii. El a reușit să păstreze un echilibru între educația formală și ceea ce majoritatea tinerilor romi denumeau “școala vieții” și pentru că a beneficiat de sprijinul Fundației Toflea - care îndeplinește cu succes, de 10 ani de zile,  rolul unui factor de echilibru. Practic, Fundația Toflea oferă o alternativă, prezintă modele și ține loc de mentor pentru tinerii romi.

Diferențe

Dacă Gheorghiță a acceptat ajutorul fundației și a reușit să urce pe scara socială, muncind mult și depășind obstacolele unul câte unul, fratele său nu vrut ajutorul nimănui. Orgolios, Robert a căutat să se îmbogățească repede, iar școala îi cam încurca planurile.

După ce a terminat clasa a IX-a, Robert a devenit victima anturajului său, care l-a convins că educația este doar un drum mai lung către ceea ce-și dorea de la viață.
În anul 2004, primii zece “revoluționari”, tineri deciși să învețe și să-și schimbe destinul, au pornit pe un drum ce avea să schimbe pentru totdeauna modul de a gândi al comunității. Gheorghiță era unul dintre temerari. Robert, nu.

Regretul

Fără sprijin financiar, fără sprijin social și debusolat din punct de vedere moral, Robert și-a irosit cei mai frumoși ani. A căutat să facă bani prin jocuri de noroc. În zilele bune câștiga bine sau foarte bine, dar în zilele proaste pierdea ṣi mai mult . Așa a ajuns să amaneteze obiectele din casă. A căutat să scape de singurătate prin cluburi, dar a devenit victima anturajului. Așa s-a îndepărtat de familie. “Am ajuns, cu timpul, să conștientizez că am pierdut tot.“ După doar doi ani de căsnicie a divorțat. Avea 26 de ani când, fără bani, soție și înstrăinat de familie și-a dat seama unde greșise. . “După zece ani, am realizat că dacă mă alăturam fratelui meu în Fundația Toflea, aș fi fost un alt om acum…. Totuși, m-am maturizat și caut un nou început. Sper ca Fundația Toflea să mă ajute. Am văzut cum au fost schimbate în bine, prin educație, viețile celor 700 de tineri beneficiari ai fundației. Îmi pare rău, însă mai sper să pot schimba ceva…”, povestește Robert.

Reușita

Spre deosebire de copilul care s-a maturizat la 27 de ani, Gheorghiță a obținut în 10 ani tot ceea ce și-a propus de la viață. Mentorul lui din fundație l-a sfătuit să se căsătorească abia după ce își construiește o carieră, după ce termină Politehnica și după ce are un venit stabil.

Când fratele său, Robert, se trezea, Gheorghiță deja lua masa de prânz. La 7 dimineața era în picioare ca să ajungă la facultate, unde avea un program mai ceva ca la un serviciu: cursuri și seminarii câte opt ore pe zi, apoi alte patru ore în sala de lectură.  Când fratele său își testa norocul, Gheorghiță lucra își făcea propriul noroc, învățând analiză matematică, bazele electrotehnicii sau tehnologia informațiilor și a codurilor. În zilele mai lejere făcea practică la o firmă de transporturi. A terminat facultatea, a devenit inginer în transporturi, iar astăzi are o slujbă stabilă, o soție de care este îndrăgostit și un băiețel de doi ani de care este foarte mândru.

Poate cel mai important, Gheoghiță a demonstrat că în doi lucrurile se pot face și mai bine. Soția sa, Cristina, este una dintre fetele de etnie romă care a învins sistemul vechilor valori din comunitate. Are același mentor din partea Fundației, iar acesta i-a stat alături atât ca sprijin moral, cât și financiar.

Fundația Toflea face des acest lucru în localitatea gălățeană, intervine și încearcă să calmeze conflictele între două generații cu mentalități opuse: părinții care se căsătoreau la vârste fragede, moment în care fata devenea casnică, iar băiatul o întreținea și tinerii care au înțeles că informația înseamnă putere, iar căsătoria presupune un șir de responsabilităţi neadecvate pentru un copil de numai 18 ani.

Scânteia care  a aprins flacăra

Fundația Toflea este un proiect care a fost inițiat de către Gruia Stoica. Omul de afaceri a fost binefăcătorul primilor 10 bursieri. Aceștia au devenit, la rândul lor, după ce au terminat studiile, mentorii altor viitor bursieri.
Modelul s-a repetat pe alți 700 de bursieri de cand a fost  infiinţată Fundaţia Toflea pentru copiii de etnie romă care au nevoie de sprijin. Copii cu potențial și ambiție, așa cum era și Gheorghiță acum un deceniu. Pentru ei a fost dezvoltat programul de burse al Fundației, prin care se oferă sprijin financiar copiilor a căror educație nu poate fi susținută de părinți. Și pentru că modelul lui Robert a demonstrat că este necesară și o altă abordare, astfel încât aceștia să nu fie lăsați în urmă, au fost ințiate alte două programe: Șansa a doua și Pregătit pentru o carieră - ambele reprezentând un nou început pentru toți aceia care au făcut alegeri greșite în tinerețe și vor să le îndrepte.

Zece ani de muncă

În 2004, un grup de zece băieți de etnie romă pleaca din satul Toflea spre București pentru a termina facultatea. Fenomenul era neobișnuit pentru comunitate, la acel moment, în condițiile în care părinții tinerilor îi căsătoreau pe copii după liceu – asta în cazurile fericite în care făceau liceul, iar aceia care poate că și-ar fi dorit mai mult nu își permiteau să plece la studii.
Din fericire, lucrurile s-au schimbat și asta datorită faptului că un om a ales să vadă binele din ceilalți, a preferat să nu-i judece, ci să investească în ei și să îi ajute. “Domnul Stoica a venit la mine acasă și mi-a convins părinții să mă lase la școală, promițându-le că nu-mi va lipsi nimic și că mă voi maturiza, că mă voi întoarce acasă și voi fi un exemplu pentru ceilalți”, își amintește Gheorghiță.

Gruia Stoica i-a îndrumat timp de zece ani pentru a fi sigur că vor ajunge acolo unde trebuie. Nu doar că tinerii au reușit să termine facultatea și s-au integrat pe piața muncii, dar și-au întemeiat familii și au devenit, la rândul lor, mentori și voluntari pentru alți copii. Astfel, s-a menținut viu spiritul Fundației Toflea.

Puterea exemplului a fost cea care i-a influențat pe ceilalți tineri din comunitate și i-a încurajat să se alăture fundației. Pentru ei tradițiile nu mai reprezintă un obstacol în calea dezvoltării personale, nu-i mai împiedică să-și valorifice potențialul și așa s-au născut mulți oameni și multe povești de succes. Un avocat, un primar, un inginer, un  specialist IT, un manager, fiecare având în spate tiparul omului care vrea să-și depășească limitele și care adună experiența din fiecare etapă a vieții sale, uneori câștigând, alteori învățând.

Ce aduce anul școlar 2014-2015

400 de tineri liceeni și studenți sunt beneficiari ai fundatiei in cursul acestui an scolar. Părinții lor îi încurajează să-și formeze o carieră, pentru că știu că Fundația Toflea va avea grijă de ei. Sunt 400 de vieți schimbate, 400 de șanse noi, sunt 400 de oameni care își vor crește copiii așa cum au fost ei învățați că se poate. Se rupe un cerc vicios în care copiii nu terminau școala, pentru că nici părinții nu o terminaseră. Se clădește un viitor mai bun și există speranță. Există o familie care are grijă de copiii ei: familia Fundației Toflea.