Nu toate tipurile de gelozie sunt la fel de toxice, iar unii experți chiar indică un anumit beneficiu atunci când aceasta apare într-o relație. Pentru exemplificare, am ales clasificarea Buunk (denumită după Dr. Bram Buunk de la Universitatea din Groningen, Olanda), conform căreia există trei forme de gelozie: reactivă, teritorială și posesivă, potrivit Click care citează canal33.ro.
Gelozia reactivă: aceasta este gelozia clasică. Este resimțită atunci când îți vezi partenerul interacționând în moduri care sunt considerate a implica flirt sau propuneri romantice sau când petrece timp în exces cu o altă persoană. Acest tip de gelozie implică dovezi și convingerea că partenerul favorizează, dorește sau colaborează la intențiile romantice pe care le-ar putea avea potențialul rival. Nu este atât de important ca “amenințarea” să fie obiectiv reală, ci doar să fie percepută ca atare. Ce ar spune o persoană geloasă reactivă? “Cine e tipul acela, de ce dansai/ vorbeai/ zâmbeai așa cu el?”.
Gelozia anxioasă (sau teritorială): există o stare de alertă constantă, deoarece relația este văzută ca fiind valoroasă, partenerul ca fiind dezirabil, iar străinii toți niște prădători care așteaptă orice ocazie pentru a interveni în relație. S-a raportat, de asemenea, că acest tip de gelozie este mai mare la femei decât la bărbați.
Este al doilea cel mai toxic tip, deoarece nu mai implică dovezi, ci suspiciuni sau chiar fantezii. Există anxietate și teama permanentă că “oricine va intra pe teritoriul meu pentru a-mi lua locul”, de aici și denumirea de gelozie teritorială sau anxioasă.
Gelozia posesivă: în acest caz, partenerul este perceput ca o proprietate private, de aceea persoana geloasă începe să-i interzică lucruri partenerului sau să reglementeze cu cine are voie să vorbească, unde să meargă și cum să se îmbrace.
Spre deosebire de gelozia reactivă, nu există un motiv evident pentru aceasta.
Spre deosebire de gelozia anxioasă, teama principală nu este atât de mult de posibilii “prădători”, ci o neîncredere totală față de ceea ce partenerul poate face sau “provoca” la ceilalți: toate faptele rele sunt atribuite partenerului.
Acest tip de gelozie este prezent mai mult la bărbați, dar poate fi regăsit, mai rar, și la persoanele de gen feminin. Este cel mai rău dintre cele trei tipuri, distruge majoritatea relațiilor și provoacă, în multe cazuri, violență.
Dacă gelozia reactivă, adaptativă poate uni, servește la creșterea dorinței față de partener și la o mai mare grijă față de acesta (pentru că este dorit și de alte persoane), gelozia posesivă este patologică: sindromul Othello este o tulburare de sănătate mintală în care o persoană dezvoltă o gelozie extremă și irațională față de partenerul de viață. Numele provine de la personajul Othello din piesa lui William Shakespeare, care devine gelos în mod obsesiv și ajunge să-și omoare soția. Persoana care suferă de acest tip de gelozie este convinsă, deși fără nicio dovadă, că partenerul îi este infidel și devine obsedată de fidelitatea acestuia, mai arată sursa citată.
