''Cu mâna pe inimă vă spun că nu renunț și tot ce s-a întâmplat până acum mă face să mă gândesc serios la Tokyo 2020'', spune Ponor în finalul unei lungi ''scrisori'' postate în rețeaua de socializare în care își expune problemele cu care s-a confruntat în ultima perioadă și polemica iscată în jurul participării sale la JO 2016 în dauna altei gimnaste, Larisa Iordache.
Ponor începe referindu-se la evoluția sa din finala de la bârnă, în care s-a clasat pe locul 7.
''15 august...A fost o zi extrem de grea și tensionată pentru mine... De ce? Credeți că mie mi-a fost ușor sau îmi este ușor? Sunt ani de munca în spate, nivelul a crescut, gimnastica nu mai e ce era înainte. Acum ori câștigi cu acrobatica foarte dificilă ori cu artistica făcută perfect. Eu am încercat să le combin și am greșit pentru că presiunea a fost extrem de mare. Fiind singura gimnastă care a reprezentat România, trebuia să mulțumesc într-un fel sau altul pe toată lumea, chiar dacă nu mai aveam nimic de dovedit, poate doar mie să îmi mai dovedesc încă o dată că pot! Îmi pare rău că atunci când mi-am dat seama că integralul a ieșit prost nu am făcut și coborârea care a fost pregătită pentru finală'', scrie Ponor.
''Aș zice chiar m-am simțit mai în formă decât la 16 ani. Și aș fi putut dacă nu simțeam ca o mâna care voia să mă dea jos de pe aparat toate comentariile și undele negative că nu meritam să fiu la Olimpiadă. Mi-am dorit prea mult, mi s-a rupt sufletul, am plâns toată noaptea și la un moment dat voiam să mă opresc și nu puteam, nu mi-a fost ușor să nu pun la suflet tot ce vedeam sau auzeam în jurul meu și în rețelele de socializare sau presă și nu îmi este ușor nici în continuare!'', a spus Cătălina Ponor.
Gimnasta mulțumește lui Dumnezeu pentru psihicul extrem de tare pe care îl are și precizează că a văzut toate bârfele și comentariile negative din jurul său.
''Sătulă fiind de toate răutățile care au început după Europene, am vrut să fie bine, să fie bine pentru mine, pentru România, pentru cei care mi-au fost alături, care au luptat cu mine zi de zi, care m-au încurajat la fiecare pas, care știu prin ce am trecut, câte piedici am avut, câte vorbe urâte aruncate în mine fără rost!'', mărturisește Ponor.
Cătălina Ponor, care va împlini 29 de ani pe 20 august, a comentat și în legătură cu vârsta sa, un alt motiv de polemică în gimnastica românească: ''Oare la 29 de ani sunt babă, când sunt N gimnaste în lumea asta trecute de 30 de ani? Dar e mai greu de știut fiindcă nu toate au rezultate care să le țină lumea minte! Urâtă? Poate sunt, nu știu, nu toată lumea e fotomodel, nici nu am fost și nici nu sunt un sportiv stil pitzi să nu pot sta fără unghii false, fără păr vopsit, gene false sau mai știu eu ce minunății de genul, fiindcă sunt prea concentrată la ce am de făcut! Scorpie? Din păcate, aici am să vă spun cu mâna pe inimă că multă lume după ce mă cunoaște personal își retrage cuvintele, pentru că de foarte multe ori, chiar dacă nu arăt, sunt o persoană mai mult decât săritoare, nu port pică, nu port ură, nu îmi doresc ca altul să se lovească sau să pățească ceva, întotdeauna am fost acolo atunci când a fost nevoie de mine, dar asta știu numai acele persoane care îmi sunt alături și la bine și la rău, nu persoanele false care acum îți zâmbesc și după câteva secunde se întorc cu spatele și te bârfesc fiindcă nu te suportă! Fițoasă? Faptul că am o mască pusă când mă antrenez sau când sunt în concurs dovedește cât de mult îmi doresc să fac ceva, dar persoanele frustrate nu vor vedea niciodată adevărata mea față, iar cei care ajung să mă cunoască chiar și pentru prima oară îmi spun ......'Mă crezi că nu am crezut o secundă că ești așa cu bun-simț și atât de cumsecade?'......
Ponor rememorează și momentele în care a pus umărul la performanțele lotului feminin de gimnastică.
''Începând cu anul 2003 oare cine a făcut parte din echipă până în prezent? Oare rezultatele cele mai bune din 2003-2004 ale cui au fost? În 2005 cine a reprezentat România și a venit cu medalie de bronz la Mondiale când toată echipa era dată afară din lot? Cine a fost lângă fetele din 2006 la Europene? Cine s-a întors în mai 2007 din pauză de 8 luni, ca în 3 luni să își revină pentru Mondiale și să ajute într-un fel sau altul echipa? Oare în 2011 cine a revenit după 4 ani și o intervenție la inimă tot pentru a ajuta echipa la Tokyo să se califice la Olimpiadă, unde am plecat singură, fără Sandra (Izbașa, n. red.), cu fete fără experiență și mi-am călcat pe orice principiu că veneam dintr-o echipă campioană olimpică și mi-am asumat din nou un așa-zis 'eșec' să ne întoarcem fără medalii de la Mondiale? Si atunci am reușit să ajut echipa să vină pe locul 4? Oare cine? Oare în 2012, împreună cu Sandra cine a condus echipa să vină pe locul întâi la europene, încercând să dea exemplu celor mici cum să fie unite ca echipă? Oare la Olimpiadă unde toată lumea spunea, inclusiv antrenorii, că noi nu vom ieși pe podium din cauză că Larisa (Iordache, n. red.) este accidentată, oare cine a tras și cu dinții din nou cu Sandra pentru echipă ca să ieșim în primii trei? Oare acum, după ce nu mai aveam nimic de dovedit, cine a revenit după trei ani de pauză din nou să încerce să ajute această echipă care se vedea de la Mondialul din 2014 că ceva nu funcționează? Dupa ce m-am operat și am tras 5 luni cu dinții de mine când antrenorii îmi spuneau că fac de fapt fițe și că nu vreau să mă duc la recalificări, că nu mă doare nimic chiar dacă plângeam de durere în sală și din ianuarie până în ultima săptămână înainte de primul concurs mi-am tot rupt gamba fiindcă încercam din răsputeri să îmi revin să ajut echipa la test event. Oare cine a fost nebuna care s-a apucat să facă sărituri direct în concurs la recalificări încât era să își rupă picioarele, numai să mai bage un punct în plus echipei (...). Oare toate astea nu contează? Oare toți acești ani e ca și cum nu am făcut nimic pentru echipă? Se pare că mulți au uitat de câți ani sunt eu în gimnastică, se pare că mulți au pierdut respectul față de un sportiv care și-a dedicat toată viața unui sport, sacrificând tot ce înseamnă viața unui om numai să simtă rodul muncii lui de 25 de ani și să facă mii de români să se simtă mândri!!'', scrie Cătălina Ponor.
Gimnasta mărturisește că uneori se simte mai apreciată de străini decât de români, străini ''care și-au dorit mai mult decât mulți români'' ca ea să poată face un rezultat bun la JO 2016. ''Mulți au aruncat cu pietre când au aflat că voi concura pentru România la a treia mea Olimpiadă, pardon din nou, a treia Olimpiadă, să o mai zic o dată!!!! Aaaa, să nu uităm, cică au ieșit și 5 medalii olimpice! Unii nu mai sunt impresionați de acest rezultat fiindcă au fost învățați prost și îl văd ca pe trecut. Așa e, a fost acum ceva timp în urmă, dar uitați-vă bine, personal eu nu văd ca în viitorul apropiat să mai facă vreo gimnastă un asemenea rezultat'', mai spune Ponor.
Cătălina Ponor, triplă campioană olimpică șa JO 2004, le-a mulțumit celor alături de care a lucrat, antrenorul Lucian Sandu, Mihaelei Dobranici, medicul lotului feminin, lui Toma Vasilescu, fizioterapeutul, lui Florin Aștefanei, fanilor adevărați care au fost alături de ea din clipa în care a intrat în lot. Nu a uitat să le mulțumească și antrenorilor Mariana Bitang și Octavian Bellu, care au încurajat-o mereu, chiar dacă nu au fost în sală. De asemenea, Cătălina mai spune că doar trei dintre fetele de la lot au fost alături de ea și au susținut-o, iar ''restul 7 într-o altă bisericuță''.
Ponor le mulțumește și celor care nu și-au dorit să ajungă până aici, pentru că au ambiționat-o să muncească pentru a dovedi contrariul.
Foto: Dorin Chioţea
