Ortodoxe
Sf. Mare Mc. Eustatie şi soţia sa, Teopisti, cu cei doi fii ai lor: Agapie şi Teopist
Greco-catolice
Sf. m. Eustaţiu şi Teopista cu fiii lor Agapiu şi Teopist
Romano-catolice
Ss. Martiri din Coreea
Sfântul Mare Mucenic Eustatie şi soţia sa, Teopisti, împreună cu cei doi fii ai lor, Agapie şi Teopist, sunt sărbătoriţi de Biserica Ortodoxă în ziua de 20 septembrie.
Sfântul Mare Mucenic Eustatie (Plachida - numele dinaintea botezului) a fost comandant de armată în timpul împăratului Traian (98-117), deţinător al unei mari averi, virtuos însă şi milostiv cu cei săraci.
După Botezul creştin, prin voia lui Dumnezeu au venit asupra sa mari încercări, sărăcie şi multă durere.
Împreună cu toată familia sa, soţia, Teopisti, şi cei doi fii, Agapie şi Teopist, Sfântul Eustatie a suferit greutăţi asemenea unui alt Iov, care spunea: "Domnul a dat, Domnul a luat. Precum Domnul a voit, aşa a făcut. Fie numele Domnului binecuvântat (în veac)" (Iov 1,21).
Şi-a pierdut averile, soţia sa a fost luată în robie, iar copiii săi s-au pierdut prin locuri sălbatice şi pustii.
A fost ispitit în primejdii, după cuvântul lui Hristos Dumnezeu. Căci fără suferinţă şi fără cruce în viaţă nu este mântuire: "Cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu", spune Sfântul Apostol Pavel (1 Corinteni 1,18).
Eustatie a trăit cincisprezece ani, în umilinţă, ca paznic la ţarinile oamenilor, într-un sat din Egipt. Recunoscut sub această înfăţişare de doi soldaţi romani, trimişi de împăratul Traian să-l caute prin satele şi cetăţile imperiului, a fost adus la Roma şi ridicat în demnitatea de mai înainte.
Şi-a întâlnit în cele din urmă soţia şi pe cei doi fii.
În urma morţii împăratului Traian, în timpul împăratului Hadrian (117-138), Sfântul Mucenic Eustatie şi familia sa au fost siliţi să aducă jertfe zeilor.
Nesupunându-se poruncilor, au fost condamnaţi să fie arşi de vii într-un idol de aramă încins în foc.
"Şi mergea sfântul Eustatie, sărbătoritul acela şi viteazul ostaş de odinioară, la locul cel de privelişte, cu ai săi osândiţi la moarte şi nu se ruşinau de o necinste ca aceea, nici se temeau de moartea cea pentru Hristos, Căruia precum a început a-I sluji cu credinţă, aşa şi sfârşeau cu credinţa cea cu osârdie şi bine plăcută supunere, mărturisind numele Lui cel sfânt înaintea tuturor. Şi întărea pe soţia sa cea cinstită şi pe iubiţii săi fii ca să nu se teamă de moartea cea dătătoare de viaţă pentru Domnul tuturor. Asemenea şi ei, întru dânşii unul pe altul se întăreau cu cuvintele şi cu nădejdea răsplătirii celei ce va să fie, şi mergeau la moarte ca la ospăţ" (Vieţile Sfinţilor).
Sfântul Eustatie, soţia şi fii săi şi-au dat sufletele în acel cuptor, fiind în rugăciune, au rămas însă cu totul neatinşi de foc. Trupurile, care păreau că au încă viaţă în ele şi se află în somn, au fost luate de către creştini, după trei zile.
