Cel mai important acord economic. România, la masa bogaţilor lumii

MARIUS DOBRESCU, jurnalist Realitatea TV
Stimată doamnă Comisar European, vă mulţumesc că aţi acceptat să acordaţi acest interviu postului Realitatea TV. Prima mea întrebare se referă la negocierile purtate între Uniunea Europeană şi Statele Unite. Care sunt cele mai delicate puncte din cadrul acestor negocieri? De ce se tem Statele Unite şi, desigur, de ce se teme Uniunea Europeană?

CECILIA MALMSTROM, comisar European pentru Comerţ
Trebuie să înţelegem că vorbim despre un amplu proces de negociere realizat între cele mai puternice două economii ale lumii. De aceea ne uităm la modul în care au acces bunurile pe piaţă economică, pentru a face mult mai simplu procesul de comercializare a acestora. Vrem să înlăturăm taxele vamale pentru ca, de exemplu, achiziţiile publice şi serviciile să fie mult mai simplu de accesat. În acelaşi timp vorbim şi despre modul în care putem coopera când vine vorba despre regulile comune pe care să le aplicăm. Aici analizăm foarte mult standardale fiecăruia, dar care, atenţie, sunt în mare parte aceleaşi, dacă vorbim, de exemplu, despre autoturisme, textile sau produse cosmetice, pentru a nu fi obligaţi să le analizăm din nou. Acestea sunt chestiuni generale, dar vorbim în acelaşi timp şi despre servicii, energie, investiţii sau despre implicaţiile geografice ale acordului. Cred că cetăţenii americani şi cei europeni sunt îngrijoraţi că toate aceste negocieri ar putea duce, de fapt, la scăderea standardelor de calitate cu care s-au obişnuit. Acest mesaj îl aud destul de des şi, de aceea, trebuie spun că acest lucru nu este adevărat. Atât în Statele Unite cât şi în Uniunea Europeană am spus că nu căutăm să modificăm în sens negativ aceste standarde, dar căutam acele zone în care acestea sunt comune şi susţinute de nenumărate procese de certificare. Dacă avem diferite standarde, acest subiect nu este negociabil. Deci vreau să fiu cât se poate de clar în exprimare. Nu vom căuta să reducem standardele referitoare la produsele alimentare, sau pe cele privind bunurile de larg consum ori, de ce nu, pe cele legate de mediul înconjurător. Acestea nu fac parte din procesul de negociere.

M. D.: După 2017, Parteneriatul Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii va conduce la desfiinţarea acordurilor bilaterale de protecţie a investiţiilor. Ce măsuri de protecţie recomandaţi statelor Uniunii aflate în această situaţie?

C. M.: Ceea ce încercăm să facem acum este să îmbunătăţim procedurile legate de investiţii acolo unde este vorba despre un conflict între o companie care este investitor străin şi un stat membru. Acum avem în vigoare un sistem de acorduri care există de zeci de ani. Ceea ce încercăm să facem în prezent este crearea unui nou sistem bazat pe transparenţă, în care procedurile legale sunt mult mai clare şi se bazează pe judecata unor magistraţi specializaţi şi pe un sistem judiciar adecvat. Să nu fiu înţeleasă greşit! Fiecare ţară are dreptul, în continuare, să legifereze astfel încât să-şi protejeze proprii cetăţeni. Dar dacă reuşim să introducem aceste reglementări în Parteneriatul Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii, toate celelate acorduri bilaterale existente în prezent între România şi Statele Unite sau alte ţări ale Uniuni şi partenerii noştri americani vor dispărea.

M. D.: De exemplu, România are acum încheiat un acord bilateral cu Canada.

C. M.: Da. Şi de aceea încercăm şi în cazul acestui acord cu Canada, care acum este tradus şi verificat din punct de vedere legal, să modernizăm sistemul. Deci, şi în acest caz va fi unul nou, iar cele vechi vor dispărea.

M. D.: Cum se va proteja Uniunea Europeană de politica Statelor Unite în ceea ce priveşte cursul dolarului? Mă refer la devalorizarea controlată a monedei americane, dar şi la scăderea intenţionată a preţurilor mărfurilor produse şi exportate de SUA către pieţele europene.

C. M.: Acest subiect nu se regăseşte în negocierile referitoare la Parteneriatul Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii deoarece este vorba despre o discuţie mult mai amplă pe care liderii Uniunii o poartă destul de des cu omologii lor americani.

M. D.: Deci vorbim despre un subiect diferit?

C. M.: Da. Nu este abordat în cadrul negocierilor referitoare la Parteneriat.

M. D.: Am înţeles. Puteţi să enumeraţi cele mai importante trei avantaje ale acordului pentru cetăţenii Uniunii Europene?

C. M.: Da. De exemplu vor avea acces mult mai simplu la o mai mare varietate de bunuri. Se vor reduce taxele. Deci lucrurile care vor fi cumpărate din Statele Unite vor fi mai ieftine. Acest acord este, de asemenea, bun pentru companiile mici şi mijlocii. Un exemplu în acest sens sunt companii mici din România care au reuşit până acum să intre pe piaţa americană. Ce vreau să spun? Acestea s-au lovit de taxe, birocraţie sau impunerea unor alte standarde decât cele cu care au fost obişnuite. Toate acestea însumate înseamnă bani cheltuiţi şi timp pierdut. Dacă vor scăpa de aceste, vor putea să intre mult mai uşor pe piaţa americană, deci vor avea mai mulţi bani la dispoziţie şi vor putea angaja mai mulţi oameni. Acest aspect este bun pentru crearea de noi locuri de muncă aici în România, dar şi în Europa. În alt treilea rând, dacă ne putem înţelege cu partenerii noştri americani când vorbim despre noi standarde pentru viitoare produse, cum ar fi maşinile electrice sau diferite dispozitive tehnice, avem nevoie de standardizare pentru a fi siguri că pot fi folosite în siguranţă şi că nu vor prejudicia mediul înconjurător. Deci dacă ne putem folosi împreună cunoştinţele să creăm noi standarde, acestea, în viitor, pot deveni cele de care se va ţine cont la nivel mondial, ceea ce, până la urmă, este în beneficiul cetăţenilor şi al consumatorilor.