Termenul a fost preluat din latină, făcând referire la ”poruncă”. În această zi, biserica evocă intrarea lui Isus Hristos, în vârstă de 12 ani, în Sinagoga din Nazaret. El a deschis, atunci, Cartea Proorocului Isaia, exact acolo unde erau zugrăvite venirea Mântuitorului şi lucrarea Sa în lume. Odată cu începerea Noului An bisericesc, în Biserica Răsăriteană, Anul are o conotaţie mariană. Cea dintâi sărbătoare a Anului liturgic este Naşterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pe 8 septembrie, iar ultimul mare praznic este Adormirea Maicii Domnului pe 15 august. Biserica doreşte, în felul acesta, să îşi manifeste cultul de “preacinstire” adus Maicii Domnului.
Potrivit tradiţiei, Mântuitorul Iisus Hristos şi-a început activitatea publică în ziua de 1 septembrie, când a intrat în sinagogă şi a citit cuvintele prorocului Isaia care profeţeau despre Persoana Sa dumnezeiască:
Anul Nou Bisericesc. „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns ca să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi. Şi să vestesc anul plăcut Domnului“ (Isaia 61, 1-2 şi Luca 4, 18-19).
Un alt motiv al sărbătoririi anului bisericesc în prima zi a lunii septembrie este tradiţia moştenită din Legea Veche, potrivit căreia în această zi a început creaţia lumii.
Începutul Anului Nou bisericesc a fost instituit de Sfinții Părinți la Sinodul I de la Niceea. Ei au stabilit să se sărbătorească data de 1 septembrie ca un început al mântuirii creștinilor, în amintirea intrării lui Hristos în mijlocul adunării evreilor vestind tuturor anul bineplăcut Domnului.
Anul Nou Bisericesc. Tot în ziua de 1 septembrie, Biserica a rânduit să fie pomenit Sfântul Cuviosul Dionisie Exiguul, din Dobrogea, care a alcătuit cronologia creştină, numărând pentru întâia oară anii începând de la Hristos.
