Ortodoxe
Sf. Mare Mc. Eufimia; Sf. Mc. Meletina şi Ludmila
Greco-catolice
Sf. m. Eufemia
Romano-catolice
Ss. Corneliu, pp. m. şi Ciprian, ep. m.; Ludmila, m.
Sfânta Mare Muceniţă Eufimia este pomenită în calendarul creştin ortodox la 16 septembrie şi în ziua de 11 iulie, când este sărbătorită o minune făcută de cinstitele ei moaşte în timpul Sinodului al IV-lea Ecumenic de la Calcedon, în anul 451.
Sfânta Muceniţă Eufimia era din Calcedon, oraş maritim în Bitinia (Asia Mică), în partea asiatică a strâmtorii Bosfor, de cealaltă parte faţă de Constantinopol. Era fiica binecredincioşilor părinţi Filotron Sigeliticul şi Teodorosia.
În timpul persecuţiilor împotriva creştinilor ordonate de împăratul Diocleţian (284-305), guvernatorul Calcedonului a dispus ca toţi locuitorii să se adune la templul zeului Marte, pentru a-i aduce ofrande.
Mulţi creştini nu s-au supus ordinului şi s-au ascuns.
"Deci, mâniindu-se prigonitorul că nu-l ascultă creştinii, a poruncit să-i caute şi să-i aducă la chinuire. Creştinii, patruzeci şi nouă, se ascunseseră la un loc tăinuit, făcând rugăciuni; între dânşii era o fecioară foarte frumoasă, anume Eufimia, de neam bun, fiica binecredincioşilor părinţi Filotron Sigeliticul şi Teodorosia" (Vieţile Sfinţilor).
Sfânta Muceniţă Eufimia a fost prinsă împreună cu ceilalţi credincioşi. După multă chinuire, a oprit-o doar pe tânăra Eufimia "fecioară tânără şi frumoasă, care în mijlocul cetei aceleia a sfinţilor mucenici strălucea ca luna între stele", iar pe tovarăşii săi i-a trimis la închisoare urmând să fie duşi mai departe.
Pentru că a mărturisit credinţa în Hristos a fost torturată cu focul, arsă şi bătută cu toiege. Scăpând nevătămată cu darul lui Dumnezeu din toate aceste chinuri, a fost dată spre hrană fiarelor.
Sfânta a murit în mijlocul sălbăticiunilor, deşi nu fusese grav rănită, fiind doar atinsă de o ursoaică la un picior. Părinţii sfintei i-au luat trupul şi l-au îngropat în apropierea oraşului. (sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor")
