Desigur, ar fi de preferat ca armele să tacă și să lase loc unui dialog constructiv. Asta pentru ca suferința a milioane de oameni să înceteze. Pentru ca zeci de mii de vinovați și nevinovați să nu mai moară în zadar, pentru o cauză nedreaptă. Și pentru a salva mapamondul din acest abis economic în care se prăbușește incontrolabil. O victorie ucraineană împotriva Rusiei va fi un eveniment ce va schimba paradigma pentru securitatea europeană. Asistăm azi la ultima suflare a ceea ce a început în 1989, și anume prăbușirea comunismului și a URSS, pentru că Federația Rusă de azi este de fapt continuatoarea proiectului lui Lenin și Stalin. Procesul început în urmă cu mai bine de 3 decenii nu a fost niciodată finalizat. Încă sunt lideri, în afară de Putin, care visează la un bloc puternic ce să se opună Europei sau NATO. Lumea are nevoie de o Rusie puternică, dar una care să fie un partener și nu un bătăuș planetar. Kremlinul a mizat totul pe această carte a războiului pe care îl credea deja câștigat, iar frustrarea uriașă provoacă tensiuni uriașe în camarila dictatorului. Împotmolit într-o țară pe care o credea deja cucerită înainte de startul invaziei, disperarea lui Putin este din ce în ce mai mare. Caută ajutor în orice direcție, ba chiar și de la Coreea de Nord. Asta pentru că acasă, din ce în ce mai mulți tineri refuză să creadă în cauza lui. Nu mai vor să meargă pe front ca să moară din cauza nebuniei unui dictator ce se visează noul Petru cel Mare. Dincolo de propagandă, că așa e la război- și se face din ambele tabere, sancțiunile lovesc grav Rusia și nivelul de trai al poporului rus, care a reînviat războaiele imperialiste ale secolului 17. Să ne oprim pentru o clipă și să ne imaginăm că mâine, Kievul depune armele și Rusia anexează Ucraina. Se vor opri crimele? Se va opri manipularea Kremlinului? Ce se va întâmpla cu flancul estic și Europa? Putin, îmbătat de și mai multă putere nu se va opri aici și va folosi țara vecină drept rampă de lansare pentru noi operațiuni speciale iar lumea liberă se va pleca în fața terorii. Și ce se va întâmpla cu noi românii, popor aflat deja în vortexul unor crize fără precedent? Ei bine, mi-e tare teamă să mă gândesc. Ca și mulți dintre dumneavoastră, și eu sunt prinsă în grija pentru ziua de mâine. La ce pun copiilor pe masă, ori cu ce plătesc facturile tot mai mari și umflate din pix de niște șmecheri pe care nimeni nu îi taxează. Uneori am impresia că acești băieți deștepți sunt cei care conduc țara, dacă nimeni nu îi poate opri de la jaful național pe care îl fac. Deși sunt, cu fiecare zi, tot mai aproape de falimentul personal, românii mănâncă la fel de scump ca în Occident! Asta în contextul în care salariul minim este chiar și de trei, patru ori mai mic decât în alte state dezvoltate economic. După un an în care produsele s-au scumpit cu mai mult de 15%, coșul minim de cumpărături a ajuns să coste mai mult decât ne permitem, în multe cazuri, iar farfuriile sunt tot mai goale. În ciuda promisiunilor făcute de guvernați, mâncarea s-a scumpit cu o viteză neașteptată, iar unii specialiști avertizează că și aici ar fi vorba de speculă. Colegii mei au făcut calculele și vedem că dacă în România o sticlă de lapte la un litru costă 5 lei, în Germania aceeași sticlă costă mai puțin de 4 lei. În Italia în schimb prețul este mult mai mare, de 8,54 lei. Lucrurile stau aproape la fel și în cazul cărnii de pui - pentru un kg plătim aproape 20 de lei în România, mai puțin de 18 în Germania și aproape 29 în Italia. Cu toate că prețul uleiului a explodat și la noi, în alte state costă mult mai mult. Dacă în România o sticlă de ulei se vinde cu 13 lei, în Germania o găsim chiar și cu mai mult de 32 de lei iar în Italia cu peste 17 lei. Asta doar la trei produse, dacă luăm în calcul și celelalte alimente de bază, coșul zilnic a ajuns să depășească posibilitățile multor români. Galopul neobosit al prețurilor a lasat în urmă veniturile noastre. Iar guvernanții se întrec, din nou, în promisiuni. Pensiile vor fi indexate cu rata inflației, anunță Marcel Ciolacu, liderul PSD. Am discutat cu mulți bunici, care spun că măsurile punctuale de combatere a sărăciei au fost o gură de oxigen. Acele ajutoare sociale au fost importante pentru ei, dar așteaptă mai mult decât simple peticeli. Este nevoie de intervenții ferme în zonele fierbinți ale Economiei: în Energie, în agricultură și industria alimentară. Până ce nu vom elimina intermediarii, adică băieții deștepți care urcă după bunul plac prețurile, românii vor sărăci iar statul va ajunge la fundul sacului. Nu de pomeni are nevoie poporul, ci de salarii și pensii decente, care sunt simbolul respectului cu care conducătorii oricărei nații trebuie să își trateze poporul. Este drept că toate aceste probleme sunt accentuate de nebunia lui Putin și că mai-marii aliaților ne avertizează că urmează o iarnă rece din toate punctele de vedere, dar asta nu scuză cu nimic faptul că decidenții nu sunt capabili să gospodărească această țară. Și, în mijlocul acestui haos generalizat, politicienii nu se gândesc decât cum să mai înscrie puncte electorale pentru alegerile de peste doi ani. Nu este ironic, domnilor că milioane dintre români nu știu cum să mai supraviețuiască de la o zi la alta, dar agenda voastră personală se întinde pe mult timp de acum înainte? Vreau să vă amintesc faptul că mulți analiști compară situația de acum cu marele crah ce s-a întins pe patru ani negri peste omenire, între 1929 și 1933. Convulsiile sociale au adus la putere regimuri totalitariste, printre care și cel nazist, care a declanșat al doilea război mondial. Efectele crizei de acum aproape un secol asupra României au fost devastatoare. Peste 500 de fabrici au falimentat și astfel 60.000 de muncitori au intrat în șomaj. Prețurile la produsele agricole au scăzut cu 60-70% și, cu ele, au scăzut și încasările statului. Industria a cunoscut o scădere de 50%. Deși producția agricolă a crescut cu 30%, din cauza reducerii prețurilor, veniturile la bugetul național au scăzut cu 55%. Prețul grâului nu acoperea nici măcar cheltuielile necesare recoltării iar agricultorii ardeau grânele și aruncau alte alimente pentru că nu aveau cerere sau pentru că era prea scump să le producă. Într-o țară predominant agrară, peste 2.5 milioane de fermieri aveau credite la bănci sau la cămătari. Între 1931 și 1933 salariile muncitorilor au fost reduse consistent, fapt ce a stârnit revolte sângeroase în uzine. În acea perioadă, exportul de grâu și petrol a scăzut cu 58% iar la finalul crizei, în anul 1933, în România erau peste 300.000 de șomeri. În acest peisaj și-au croit drumul către putere legionarii și Garda de Fier care au terorizat prin bătăi, atentate și crime la comandă întreaga națiune. Iar tumultul a fost acoperit de discursul patriotic, gol și fără soluții concrete pentru românii de rând. Vedem azi, cum George Simion, un tânăr pe care îl apreciez pentru efervescența sa, dar pe care nu ezit să îl critic pentru derapaje, face același tip de marketing politic precum liderul mișcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu. Acum aproape un secol, acesta se însura cu aleasa inimii sale, în apropiere de Focșani, la o ceremonie la care a fost invitat tot poporul. Conform istoricilor, aproape 100 de mii de oameni au asistat la eveniment. Azi, Simion repetă rețeta și nu e singur în acest demers. În spatele său sunt mulți sponsori și mulți oameni grei ai țării. Și nu pot să nu mă întreb ce se urmărește și care este planul pentru România. În timp ce mulți dintre români suferă din cauza sărăciei, George Simion face nuntă de 500 de mii de euro din donații. Viitorul mire le-a promis celor 20.000 de invitați că vor fi primiți cu mâncare și băutură. Veniturile declarate ale parlamentarului nu ar acoperi însă nici pe departe o asemenea cheltuială, iar liderul AUR spune că nunta e organizată din donații de la rude, dar și de la cei 42 de nași. Eu îi urez de pe acum Casă de Piatră! Dar îl invit să ne prezinte și un program concret pentru această țară. AUR poate fi o soluție pentru România, pentru că are și mulți oameni de calitate, dincolo de acele elemente care nu fac cinste partidului. Dar repet: discursul naționalist gol, sec și fără substanță este cel mai periculos pentru că instigă și naște violență. Și pe voi, dragi români, vă invit ca peste doi ani, când ne vor chema să punem ștampila, să analizăm și să chibzuim. Votăm noi promisiuni sau îi alegem pe cei care au făcut ceva pentru țară? Astăzi avem dezvăluiri incredibile și venim cu documente-bombă despre Alexandru Rafila. Scandalul este atât de mare încât intră pe fir și procurorii DNA. Până ne va lămuri cineva daca se mișca ceva in bine in ministerul încremenit de el, iată ca bani are și foarte mulți, chiar. Dar nu pentru spitale noi sau măcar sa reconsolideze spitalele care stau sa cada la propriu peste doctori și pacienti, ci pentru a-i împărți la prieteni. Secțiile de terapie intensiva sunt în paragină, greu de spus daca vor face fata noului val pandemic preconizat in toamnă. Ne mai miram ca ard spitale cu tot cu oameni veniți acolo sa se trateze și ajung scrum! Da! Pentru ca in țara asta cu cât ești mai trădător, mai jucător la multe capete, mai pupăcios de mâini internaționale, cu atât ai mai multe șanse și recomandări, zic unii serioase pentru funcția de ministru! Sănătatea voastră este pe mâini bune! Sa nu ajungeți sa aveți nevoie sa va tratati! Sau sa va internați! Va amintesc ca aveți drepturi in țara noastră! Cât timp cotizați luna de luna aveți dreptul sa primiti tratamentul potrivit, serviciile potrivite și respectul cuvenit.
Un editorial semnat de Alexandra Păcuraru și Adrian Dragomir
