De la Sfântul Valentin până la Idele lui Marte, ne aflăm în mijlocul aniversărilor şi sărbătorilor de tot felul, al serbărilor cu orice prilej: Ziua îndrăgostiţilor, Dragobete, 1 Martie, Ziua Femeii, a Mamei, a tătucului Iliescu, există chiar şi o zi care este a lui Marian Vanghelie… Ocazii cu care toată lumea se ţine de urări, dedicaţii, pupături, tandreţuri, drăgălăşenii, petreceri, cadouaşe.
Cu ocazia adăugării în buchetul vieţii al celui de-al 78-lea boboc de trandafir, Ion Iliescu a fost copleşit de cadouri atent amprentate artistic: de la colegii de partid a primit portretul său dichisit cu talent în tort de cacao. De la colecţionarul Adrian Năstase, a primit o statuie simbolizând înţelepciunea, cea reprezentând cinstea fiindu-i dăruită cu ceva ani în urmă mătuşii Tamara. După Marele şoc politic, din care încă nu şi-a revenit, Mircea Geoană a vrut să-l arunce cultural pe liderul de onoare al PSD În mijlocul furtunii, după un model semnat de fostul director al Agenţiei Americane de Informaţii, George Tenet, dar patentat în România de Traian Băsescu. De la florăresele de sector, Marian Vanghelie i-a trimis roze. O tânără i-a oferit un borcan cu dulceaţă de gutui, aşa.. ca pentru bunicuţa, iar un pensionar i-a cântat, cum era de aşteptat, la muzicuţă… Ion Iliescu s-a aprins de emoţie şi, cuprins de un entuziasm juvenil, s-a lăsat pupat de toate tinerele cu batic.
La aniversare, Marian Vanghelie a primit şi el cărţi. Mă rog, mai puţine, gen almanahe… ca să aibă precum autorul, mai multă culoare. Cum Hrebenciuc l-a citit de mult, i-a adus o cravată roşie pe care i-a aşezat-o pioniereşte la gât. Nu că primarul n-ar fi trecut de grupa pionierilor, dar şi Iliescu i-a zis de la obraz că are nişte handicapuri în planul pregătirii… Gândindu-se că poate astfel va fi pregătit ca la carte, Adrian Năstase i-a dăruit un audiobook. Unul singur, zic bine, că dacă-i aducea mai multe, cine ştie, după almanahe, cărui plural i se mai ducea vestea! Dar nu asta m-a luat prin surprindere, ci felul în care noul preşedinte de Consiliu Naţional s-a gândit să se promoveze, transpunând Codul Zambaccian pe compact disc. Trebuie să suferi de un cult al personalităţii incurabil ca să faci din textele scrise pe blog sau aiurea CD-uri pentru a fi admirat politic. Năstase nu-i vreun scriitor, iar audiobook-urile n-au fost create pentru oameni care nu ştiu să citească, ci pentru acei pasionaţi de lectură care vor să simtă plăcerea textului chiar de la autor şi în împrejurări dintre cele mai prozaice, cum ar fi mersul la volan.
Cum, însă, cultul personalităţii aud că a atins cei mai obscuri edili de ţară care-şi profilează chipul pe ciocolata dăruită tantelor de 8 Martie, n-ar fi de mirare să vedem transpuse în cadouri artistice episoade politice cu adevărat delicioase. Şi mă gândesc chiar la marele autor Năstase, din care ar trebui să apară nu unul, ci adevărate colecţii de audiobook-uri, în care actori de renume să lectureze cu aplomb idei memorabile, de la cele privind număratul ouălor, până la tezele referitoare la europenii care ne-o trag prin gură la noi acasă. Băieţii de la Paraziţii şi BUG ar suferi o neaşteptată scădere de popularitate!
Darurile pe care le primim sau oferim vorbesc foarte mult despre noi înşine, iar serbările publice ne oferă un tablou sublim despre ridicolul în care se afundă mulţi exponenţi ai clasei politice. Iliescu n-a încetat, la vârsta-i onorabilă, să se-nconjoare de personaje penibile care-i cântă senil şi nostalgic la muzicuţă, să se lase curtat şi să se creadă veşnic, ca predecesorul. Mircea Geoană n-a scăpat de frustrările în faţa celui care i-a lansat brandul de prostănac şi încearcă să combată kaghebismul cu citate CIA. Năstase continuă să se cultive în stilul megaloman şi kitsch care l-a consacrat în Zambaccian, iar Vanghelie să privească peiziş ironiile fine ale culţilor ce-i pupă neputincioşi mâna aducătoare de voturi. Dacă ar fi să închei proverbial, aş spune că nicăieri ca în lumea politică nu se potriveşte mai bine parafraza ,,Spune-mi ce cadou primeşti, ca să-ţi spun cine eşti!,,
Şi pentru că e sezonul cadourilor, îmi permit, la final, să vă ofer recomandarea unui adevărat audiobook a cărui ascultare m-a golit de vorbele fără dar ale politicienilor şi m-a umplut de nespusă iubire. O primăvară minunată vă doresc!
http://www.librarie.net/carti/41410/Despre-ingeri-audiobook-format-CD-Andrei-Plesu
Martie 10th, 2008 at 10:34 pm
Observ ca iti vine cheful de scris doar la sarbatori, fie ele inscrise, sau nu cu rosu in calendar. Ar trebui sa scrii mai des dar fara atata patima de politician (nici tie nu iti place chestia asta). Imi place felul in care scrii, faptul ca dai o tenta comica discursului tau, il face cu atat mai interesant. In legatura cu articolul tau, remarc faptul ca romanii sunt recunoscuti ca fiind un popor care stie sa sarbatoreasca orice, incepand de la un eveniment in familie si continuand chiar si atunci cand isi cumpara o haina noua. Probabil ca acesta este felul nostru de a raspunde multiplelor probleme care ne ies in cale. Din pacate toate sarbatorile au fosttransformate de comercianti in simple ocazii de a se imbogati, scotind bani si din piatra seaca. A nu se intelege ca sunt impotriva liberei initiative si a micilor comercianti, dar parca totusi e prea mult materialism in jurul tuturor sarbatorilor.
).
Asta e parerea mea, si accept sa fiu contrazis ceea ce si astept (dar cu argumente
Martie 10th, 2008 at 10:49 pm
Vint in suvite si multe succesuri !
Martie 11th, 2008 at 11:41 am
Anul acesta mi-a pus dumnezeu mana-n cap. Mi-am rupt piciorul chiar pe la Sfantul Valentin, shi nci pana-acum nu mi-a trecut. Nu shtiu daca am avut de cashtigat, ca sunt burlac de cand ma shtiu, dar ceva economii tot am facut
Martie 15th, 2008 at 10:42 am
Scrii frumos,chiar foarte frumos.Se vede calitatea de filolog din tine,dar daca nu te indepartezi de patima politica pro Basescu si contra …………noi toti vom pierde.Si crede-ma nu vrem.
Te iubim.
Martie 15th, 2008 at 10:45 am
Care este opinia ta despre atitudinea domnului Traian Basescu,in seara zilei de 14.03 la adreasa unor ziaristi si a trusturilor de presa PRO TV,Antena,Realitatea si a postului public TVR,din punct de vedere al omului din presa?
Martie 16th, 2008 at 9:51 pm
Te rog să nu mă validezi, ori, validează ultima parte, dacă vrei să ai comentarii. Am așteptat foarte mult să mai scrii ceva aici încât te și uitasem, de aceea. Te-am văzut acum pe Realitatea, în dialog cu Scriitorul de la ziar, dl Octavian, și am intrat să văd dacă ai mai scris ceva, amintindu-mi de tine. Inutil să îți spun că scrii bine; tu știi cum scrii, de fapt. Și nu pentru politețuri sunt aici; pentru ca să-ţi spun altceva. Dacă nu te-ar cunoaște, cel care citește, cum ești, scrisul tău caustic n-ar avea efectul pe care-l transmiți. Pe mine mă intrigă ceva f tare : cum de reușești să fii atât de lucidă, când tu ești atât de translucidă?! Cum de vezi așa de limpede, tu neavînd nici o legătură cu lumea pe care o comentezi?! Ești o contradicție; te situezi mereu în contrast; te văd cum zâmbești, fără să se vadă în clar că o faci, de toate frământările și problemele în care te tot amesteci. Nici în cele umane, ori să le zic umanitare, cum e cea cu transplantul, te implici dar nu te dedici, adică nu te consumi, nu știu cum să spun. Poate o să mai am ocazii, dar nu să scriu așa cum fac acum : pe site, la online!
Dar răspunsurile nu vin când întrebi, niciodată nu vin, ci lansezi întrebarea, aștepți ca unul normal, după care uiți, văzând că întârzie, anormal devenind. Iar când răspunsul vede că tu nu-l mai aștepți, deodată se pornește, şi să te miri nu prea poţi, nu prea mai simţi. Dacă te prinzi, bine, dacă nu, şi mai bine!
Am auzit şi eu despre îngerii d-lui Pleşu, am citit în cartea sa. Şi critic am fost, ştiu acum, exagerat. Pt că dl Liiceanu, într-o alta, pe care a scris-o cam în acelaşi timp, i-a reproşat prietenului său că vede îngeri, că evazionează Realitatea, pe când el lua doar Prozac. Şi eu ziceam la fel, îngerii nu se văd dintr-un motiv foarte simplu : pt că nu există! Mai bine cu Prozac! Parafrazez acum : Spune-mi ce audiobook-uri îţi plac, ca să-ţi spun cine eşti!