Un rom şi un român îşi fac casă unul lângă celălalt. Îşi cumpără aceleaşi materiale, construiesc după acelaşi proiect, îşi iau aceeaşi mobilă. La final, casele sunt leite! Dacă vând casa asta, zice românul, apăi iau pe ea o sută de mii de euro. Nu-i rău, zice romul, dar dacă io o vând pe-a mea, iau o sută şi încă cincizeci de mii de euro! Cum aşa, frate? întreabă românul ştiind că cele două case sunt fix la fel. Păi, da, vere, zice romul. Că eu n-am, ca matale, vecini romi…
Snoava aceasta ilustrează excelent finul mecanism al discriminării. El nu se declanşează în mod necesar în mintea majoritarului, dar e atât de profund inculcat în conştiinţa minoritarului, încât se activează automat şi poate amplifica până la criză o situaţie, altfel, deloc conflictuală. Resortul e împins, nu de prejudecăţile sociale şi culturale ale majorităţii, ci de clişeele inoculate minoritarului de-a lungul vremii chiar de promotorii corectitudinii politice. Să vă dau un exemplu:
La margine de Dorohoi, există un cartier de locuinţe sociale construite de primărie la standarde occidentale pentru cetăţenii care riscau să fie striviţi de zidurile centrului vechi al oraşului, sub care îşi găsiseră adăpost. Oamenii s-au mutat cu voie bună în noul cartier, cu căţei, cu purcei, copii, bărbaţi şi motani. Au stat o vreme aşa mersi, bine. S-au trezit, au luat ajutorul pentru nevoiaşi de la stat, au mâncat, au luat şi ajutorul pentru încălzire, au băut, au încasat şi alocaţia pentru copii. Apoi, copiii şi-au făcut nevoile, iar femeile au spălat rufe. Nu în băile cu gresie, chiuvetă, maşină de spălat şi mai ales closet, ci afară, în faţa vecinilor sau în spatele casei, la gard. După care, înţelegând rostul ajutorului de stat, oamenii au stat. S-a întâmplat asta ceva vreme până când, primăria, uimită de faptul că nimeni nu vine să muncească în folosul comunităţii pentru ajutorul social, a făcut o vizită prin cartierul gânditor şi a invitat oamenii la muncă. Bătrânii au spus că sunt bătrâni, femeile, că au copii, iar bărbaţii au spus că divorţează de neveste, dacă asta-i obligă la muncă în folosul oarecum imprecis al comunităţii. A urmat un concubinaj generalizat. Ceea ce nu i-a deranjat. Lucrul care i-a scos din sărite efectiv, care i-a făcut să-şi ia lumea-n cap a fost o revelaţie. După doi ani de trai iluzoriu în campusul de la capăt de Dorohoi, oamenii au priceput capcana diabolică în care picaseră. Fuseseră aruncaţi într-un izolaţionism odios, bruscaţi în tradiţia lor nomadă, obligaţi la domiciliu forţat de către un primar dictator, rupţi iremediabil de freamătul muncitoresc al oraşului ! Discriminare maximă! Revelaţia aceasta i-a încrâncenat atât de tare încât s-au dus întins la primar pregătiţi de revoltă! Omul a rămas perplex. Organizaţiile de profil au încurajat însă solicitarea drepturilor! Singur, bulibaşa din oraş, om cu vechi rădăcini în lumea nomadă, acum aşezat, locuitor al străzii Zmeului, portretist şi cunoscător de profiluri, le-a zis-o-n faţă: Ce discriminare, bre dom’le? Asta-i ţigăneală!
Eu nu ştiu dacă locatarii cartierului social din Dorohoi sunt romi, români, maghiari sau de altă culoare etnică. Nici nu mă interesează. Nu mă interesează nici cât de lung, colorat sau Mailat este cetăţeanul Romulus. Pe italieni, nici atât. Într-o Europă întemeiată pe diversitate etnică şi culturală, nuanţa părului, lăţimea spatelui, lungimea mustăţii sunt aspecte care nu contravin legii. Ceea ce nu reuşim să distingem noi e că legilor te supui, nu în calitate de etnic, ci în calitate de cetăţean. Iar domnul Mailat e de la Roma până la Bucureşti, vrem nu vrem, cetăţean român. Iar fapta lui nu e deloc izolată. De ani de zile, sunt români care pleacă în Europa, nu la muncă, ci la furat. E unicul lor vis de integrare europeană! Italienii au dreptul să ia măsuri oricât de dure împotriva celor care comit infracţiuni pe teritoriul lor, atâta vreme cât organismele europene nu semnalează încălcarea unor norme comunitare. Mi-aduc aminte că pe vremea ministrului german de Interne, Otto Schilly, au fost puşi în avioane şi expediaţi la Bucureşti apatrizi care părăsiseră România după mineriade, îşi construiseră o carieră în Germania, dar nu reuşiseră încă să dobândească cetăţenia. Familii întregi au fost făcute colet şi trimise pe Otopeni, unde au şi murit unii cu zile. Atunci n-a mai vorbit nimeni de discriminare.
Organizaţiile care clamează discriminarea pentru orice strănut în direcţia minoritarului fac infinit mai rău comunităţii decât populaţia majoritară. Această insistenţă cu care se trâmbiţează discriminarea a declanşat un automatism instrumentat acum pentru a compensa grave deficienţe comportamentale. Românul din snoava noastră împarte cu romul lucruri până la măsura exactă, dar romul îi serveşte glumeţ o diferenţă care pentru majoritar nu conta. Altfel spus, discriminarea apare atunci când noi înşine înfăptuim lucruri care ne diferenţiază de ceilalţi. Faptele noastre ne integrează sau ne diferenţiază.
Şi dacă ne simţim discriminaţi, înseamnă că ne-am purtat ca atare…
Noiembrie 9th, 2007 at 3:20 am
As fi avut cateva comentarii de facut, dar in semn de protest fata de cenzura la care mi-au fost supuse unele comentarii la subiectul dezbatut anterior imi dezactivez feed-ul si nu mai postez.
Si daca mi se va spune “e site-ul nostru si e un privilegiu pentru tine sa postezi”, nu ma mai uit nici la Realitatea.
Noiembrie 9th, 2007 at 4:02 am
Un tip ajunge într-o cetate şi, trecând prin piaţă, se opreşte în faţa unui bătrân şi-l întreabă cum sunt oamenii, deoarece ar vrea să se stabilească acolo. Bătrânul, privindu-l cu atenţie, îl întrebă:”Dar acolo de unde vii tu, cum erau oamenii?” …”A, păi tocmai din cauza lor am plecat… Nişte hoţi, rasişti, persecutori. Nu aveam cum să mă realizez acolo. De aceea am plecat”. “Ei, tinere, mă tem că nu ai nimerit bine. Aici oamenii sunt la fel de răi, de hoţi şi de rasişti. Du-te în alt oraş, dacă vrei să fii fericit”. Şi tipul nostru se duse.
Peste ceva vreme, ajunge alt tip, care se opreşte în aceeaşi piaţă, în faţa aceluiaşi bătrân. Îi pune aceeaşi întrebare ca primul, este întrebat la rândul său acelaşi lucru. “Păi ce să spun? De unde vin eu oamenii sunt buni, săritori şi ştiu să-şi facă fericirea şi din cele mai simple lucruri”. Bătrânul îl privi, îi zâmbi şi-I spuse:”Păi ai noroc. Aici sunt oameni la fel de buni şi iubitori. Te vei simţi bine între noi”.
Un vânzător, care asistase la ambele dialoguri, îl întrebă pe bătrân dacă nu era cumva sărit de pe fix, deoarece dăduse două răspunsuri total opuse. “Nicidecum, răspunse acesta. Fiecare dintre noi duce cu sine propriul univers şi oriunde s-ar opri, va găsi aceeaşi lume”.
Sper că aceeia care se plictisesc au adormit sau au plecat în alte căutări. Cum de abia am sosit de pe străzi şi cum n-am somn, îmi permit să spun poveşti. Iar asta este una care îmi place mult. Priviţi un om, pardon – ascultaţi-l mai bine. Cuvintele folosite, părerile despre unul sau altul, ceea ce îi place sau nu, toate acestea vorbesc numai şi numai despre el. Un hoţ va vedea în jurul lui doar hoţi. Un leneş nu va putea face nimic deoarece nu vrea să fie mai prost decât cei din jurul lui care, aţi ghicit, stau şi freacă menta. Cum la fel de adevărat este că un om fericit va avea numai laude la adresa celor din jur.
Viaţa este formată din lucruri simple în care cine va vrea să-şi îngăduie răgazul necesar va putea descoperi minuni. De universul său interior depinde ce nuanţe vor avea acestea.
Noiembrie 9th, 2007 at 11:51 am
Recunosc ca nu am reusit sa imi clarific problema pana acum insa ceea ce e scris aici e atat clar cat si adevarat. De multe ori majoritarii ajung sa se simta dezavantajati si discriminati in atentia si avantajele oferite minoritatilor. Iar minoritatile atat timp cat le primesc sunt inca si mai constiente ca sunt si vor fi minoritati. Eforturile ar trebui sa fie sustinute pentru eliminarea oricare diferente si nu pentru crearea de altele noi. Liana, as fi cel mai fericit daca ai fi ministra de externe. Cu limpezimea unica de a vedea cauze si nu efecte ai putea fi o lumina si pentru europeni. Pacat ca in locul tau stau la coada actualii si viitori incompetenti…
Noiembrie 9th, 2007 at 7:10 pm
A fost tare ghitza,vecinu’ marihu(i)at,ai grija Scumpico poate’l adopta pe Robertinho si iese un ,,Take the money and run'’ de sare casa realitatii direct in luna park d’atata filipiozenie paternala,ca de posheta lui Cioroianu ,care a mai crescut intre timpi, se ocupa amu’ preotul analist,comersant si valutist ca persoana fizica.
Noiembrie 10th, 2007 at 7:41 pm
“Altfel spus, discriminarea apare atunci când noi înşine înfăptuim lucruri care ne diferenţiază de ceilalţi. Faptele noastre ne integrează sau ne diferenţiază. Şi dacă ne simţim discriminaţi, înseamnă că ne-am purtat ca atare… “. Zice Liana, şi nu pot să fiu decât parţial de aceeaşi părere. Adică trebuie obligatoriu să fiu ca toţi ceilalţi, altfel, merit să fiu discriminat ?!!! DE CE, LIANA ? DE CE ? Pentru că nu toate faptele noastre care ne diferenţiază de ceilalţi, sunt condamnabile, şi deci, justificări pentru discriminare. În aceste zile s-a vorbit enorm de mult despre discriminarea pe linie etnică. Aş vrea să semnalez însă una şi mai gravă: DISCRIMINAREA PE CRITERII RELIGIOASE. Ştiaţi domnilor că sunt sate în România anului 2007, în care membrii altor comunităţi religioase sunt obstrucţionaţi să-şi desfăşoare slujbele religioase, şi au fost cazuri în care n-au fost lăsaţi să fie îngropaţi în cimitirul satului ? Şi apoi vi se pare corect ca domnul Tăriceanu să anunţe solemn că Biserica Ortodoxă va primi bani de la Guvern pentru a ridica “CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI” ? Banii Guvernului sunt adunaţi de la toţi, de ce să fie direcţionaţi în mod discreţionar doar către o anumită comunitate, fie ea şi majoritară ???
“Organizaţiile care clamează discriminarea pentru orice strănut în direcţia minoritarului fac infinit mai rău comunităţii decât populaţia majoritară.”
Doamne, ce nedreptă poţi să fii, generalizând lucruri care punctual, pot fi adevărate.
Noiembrie 10th, 2007 at 8:48 pm
Actele de agresiunune - din pacate - cresc atit in frecventa cit si in violenta. Mai devreme sau mai tirziu va fi trebui curmate aceste tendinte ingrijoratoare. Daca Romania nu o va face sper sa o faca Europa. Sint de acord cu actiunile autoritatilor romane privind demnitatea cetatenilor romani din Italia, dar sint necesare si masurile de rigoare impotriva celor certati cu bunul simt, cu civilizatia chiar aici in propria Romanie. Iar daca o etnie exceleaza in fapte si comportamente reprobabile, ar fi mai bine sa se preocupe propria educatie decit sa tzipe ca sint discriminati.
Noiembrie 15th, 2007 at 8:12 am
Liana, vad ca vii cam rar pe aici. Ai obosit?
Nici pe forum nu te mai vad…Imi pare rau…
Noiembrie 15th, 2007 at 6:15 pm
Blogul acesta durează de peste un an şi cu toate acestea a fost foarte viu şi incitant.
Câteodata însă, când lucrurile intră într-o anumită rutină, este necesar să ne detaşăm, să privim totul de la o anume distanţă.
Şi mie îmi lipsesc vorbele Lianei, dar trebuie să-i respectăm orice alegere ar face.
Decembrie 17th, 2007 at 9:11 pm
Discriminarea apare cand noi insine fiecare pentru sine este chiar el insusi si diferit de toti ceilalti.