Mihaela Pană: Uauu, Bush minte pentru un scop nobil?
Nu vreau să acuz pe nimeni de nimic, dar nu pot concepe un lucru: de ce şi-ar fi scos Bush ceasul de la mână în mijlocul atâtor oameni? Îl strângea cureaua? Îi era teamă să nu i-l fure? Nooo, pentru mine nu mai contează dacă i-a fost furat ceasul sau dacă Bush l-a băgat în buzunar! Este un lucru atât de banal să se fure ceva în ziua de azi!Atitudinea preşedintelui american este de discutat. Cred că ar fi fost mult mai convingător dacă ar fi arătat public ceasul, în cazul în care l-ar mai avea, după cum susţine. În caz contrar, strategia de imagine este mojică, oricare ar fi adevărul. Negarea posibilului furt este făcută cu un scop. Mai mult sau mai puţin nobil, rămâne de văzut. Dar, sincer, nu prea îmi vine să cred că Bush ar minţi pentru un scop nobil.
Mădălina Ionescu: Prietenii mei, albanezii
În apărarea albanezilor, aşa cum i-am cunoscut la Tirana, în urmă cu trei ani.
Vreau să le iau apărarea albanezilor. Toată lumea râde astăzi la ştirea cu Bush furat la ceas de seară, în baie de mulţime.
Un oraş sărac, prăfuit, bolnav. Dar oamenii pe care i-am întâlnit atunci, de la vânzătorii de smochine din piaţă până la şofer sau funcţionar, nici unul nu a avut nici cel mai mic gest de bădărănie, nimeni niciodată nu m-a jignit acolo cu nimic.
Ba dimpotrivă. Tot timpul, de atunci, am povestit despre albanezii din Tirana ca despre oameni speciali, politicoşi, de o blândeţe a omului care iese din război şi vrea să se bucure de fiecare clipă şi de fiecare om pe care îl întâlneşte.
Nu am fost prădată. Şi politeţea albanezilor o prefer de mii de ori răcelii unui scandinav pe jumătate beat la orice oră din zi.
Povestea cu ceasul poate însemna: că Bush nu l-a închis bine când şi l-a pus, că în mulţime era un fan de altă etnie care vrea să îi compromită pe albanezi, că pur şi simplu i-a alunecat. Sau, pour les connaisseurs, fetişism faţă de idol.
Cristina Bărănescu: Inadmisibil
Da, da, mă refer la Sarkozy: Mi se pare inadmisibil să te prezinţi atât de puţin pregătit la întâlnirile cu Putin. Cât despre ceasul lui Bush, nu, nu am nimic cu albanezii, cum nu am nimic cu nicio naţie. Primul lucru care îmi trece prin cap este că autorul sustragerii, cel care şi-a însuşit ceasul celui mai puternic om de pe planetă, şi-a dobândit ceva respect printre confraţi cu aşa o pradă. În ceea ce îl priveşte pe Bush, în locul lui mi-aş angaja nişte SPP-işti mai buni. Nu de alta, dar liderul de la Casa Albă nu are numai prieteni… ups, dacă autorul crimei a fost Bin Laden? (PS: Dacă ţinem cont că Bush a fost primit cu căldură doar la Bucureşti şi la Tirana, iar la Bucureşti în apropierea liderului de la Casa Albă erau doar angajaţii Ministerului de Interne cu famiile, oare ce grad o avea noul proprietar al ceasului?)
Ana-Maria Necula: Hî, eu cu cine votez sau îmi mai pune şi mie cineva vreo întrebare?
Se pare că tuturor preşedinţilor le şade bine din când în când cu câte un sughiţ în microfon. Oricum, oricine orice-ar zice, băi fraţilor, e o modă! Parol! Şi la noi, de la Golden Şpriţ lumea pleacă veselă. De ce nu s-ar întâmpla asta şi în Franţa?! Totuşi, un sfat pentru Sarkozy: să mai facă o frecţie cu ţuică (100% românească) ca să se obişnuiască cu aburii.
Cât despre păţania bietului Bush… să-i fie primit omului, cum se zice pe la noi, cred că şi pe la albanezi, că suntem tot aici la “Porţile Orientului” . Sunt convinsă că ceasul ăsta nu şi-a propus vreodată să devină atât de celebru. Şi nu pentru că l-ar fi purtat Bush, ci pentru că va dăinui ca trofeu generaţii după generaţii… Să-i fie primit!
Raluca Şeinoiu: Pagubă-n ciuperci Mr Bush şi a la votre Sarko!
De fiecare dată când mă uit la înregistrarea cu preşedintele francez mă amuz copios. Sunt convinsă că Sarkozy şi Putin au discutat la întâlnirea aceea multe probleme importante şi au închinat câte un păhărel de vodcă după fiecare concluzie. A fost foarte haios Sarko la conferinţa aceea de presă, dar îi doresc să nu mai repete figura. Dacă mă gândesc că imediat după alegerea sa a fost victima unei farse pusă la cale de animatorii unui post de radio canadian, aş zice că e cazul să fie mai vigilent când vine vorba de imagine.
Bush o să îşi cumpere alt ces, mai frumos şi mai scump, de asta sunt convinsă. Mă bucur că nu i s-a întâmplat asta în România, asta dovedeşte că românii nu sunt cei mai mari ciorditori din Europa. Cine ştie, poate peste câteva zile o să vedem ceasul scos la vânzare pe internet. Hm! Aş fi curioasă să văd cu cât o să se vândă…
Mihai Molnar : Aştept filmul despre viaţa “şuţului” albanez
Super faza cu ceasul lui Bush. Şi cred că va fi capul de afiş al ştirilor de la televiziunile din întreaga lume, cel puţin pentru o zi. Alături de “jovialitatea”, că tot e cuvânt francez, preşedintelui din Hexagon. Măcar aşa mai scăpăm şi noi de ştirile “otv”-iste, preluate în ultima vreme de aproape orice televiziunea autohtonă. Crime, sinucideri, multe în ultima vreme, accidente mortale, şi alte ingrediente care formează ciorba de legume servită zilnic de televiziuni românilor.
Dintre cele două ipostaze inedite de astăzi, oferite de cei doi preşedinţi ai celor mai importante, poate, naţiuni din lume, o prefer pe aceea cu Bush. În cazul francezului e o chestie inerentă, după mine, la asemenea întâlniri, doar că Sakozy a inversat fazele. Întâi conferinţa, abia apoi “dineul” cu omologii.
Să revenim la întâmplarea cu Bush. Fabuloasă. Şi, din toată aventura balcanică a lui petrolistului junior, mă frapează cel mai mult… albanezul. Cât de nebun trebuie să fii, cât tupeu să ai, încât să-l furi pe “cel mai puternic om al lumii”?! Dement băiatul. Sunt curios ce va face cu ceasul, moştenire transmisă din generaţie în generaţie sau o postare pe vreun site de licitaţii, să vadă omul cât ar da cineva pentru un ceas purtat de “Stăpânul butoanelor” nucleare. Deşi varianta a doua e mai puţin plauzibilă, că “băieţii” de la NSA, FBI, CIA , urmăresc tot. Doar că, dacă aceştia sunt la fel de “eficienţi” ca şi profesioniştii lui Băsescu, specialişti în “debug”-area telefoanelor mobile preluate de la jurnalşti, albanezul poate să doarmă liniştit.
Oricum, putem trage o concluzie. Vestea bună e că, oficial, din acest moment nu cred că mai avem cea mai proastă “imagine” afară, vestea proastă e că Bush îi va ţine minte în mult mai bine pe albanezi, chiar dacă n-o să-şi facă vacanţele de vară pe acolo.
Roxana Bucată: Curcubeul românesc şi ceasul albanez
Se pare că preşedintele american are un talent deosebit de a lăsa o amintire inedită în urma sa. Nu ştiu dacă e o mişcare premeditată a echipei sale de imagine sau pur şi simplu o întâmplare, dar George Bush reuşeşte să facă senzaţie. Dacă în cazul ceasului, l-am putea suspecta de vreun scenariu, mi-e greu să cred că sunt mişcări de culise în cazul celebrului curcubeu de la Bucureşti din timpul vizitei sale din 2002. Sau, mai ştii? Doar e cel mai puternic om din lume. Cât despre distratul Sarkosy, acesta are justificare dacă ţinem cont de faptul că ameţeala vine după o întâlnire “şold la şold” (Bush, W. George, op.cit.) cu preşedintele Putin.
Adriana Ţăruş: Alcool şi ceasuri pentru toţi băeţii mei, g-yeah!
Mai întâi am auzit headline-urile: Sarko “ameţit” de Putin şi Albanezii i-au săltat lui Bush ceasul. Ehhh, zic, se exagerează, sigur nu a apărut Sarko beat!!! Sunt convinsă că nu a pus nimeni mâna pe ceasul lui Bush! Dar văzând înregistrarea cu Sarkozy înţeleg cât de dureros de adevărat este. Mi se face ruşine de ruşinea lui, când trezit fiind din beţie, deschide televizorul mahmur şi îi este dat să vadă prestaţia caraghioasă pe care a avut-o. În fine, noi am râs… el o să cam plângă.
Totuşi adevărul este că a fost atât de simpatic Sarko cu părul vălvoi şi cu nasul roşu vorbind despre întâlnirea relaxată pe care a avut-o cu Putin, încât parcă nici nu îmi vine să îl condamn că a făcut o boacănă aşa de mare. Eu cred că a avut cu adevărat emoţii înainte de întâlnirea cu fiorosul Putin şi a băut ca să destindă atmosfera. Se pare că a destins-o prea mult. Părea însă aşa uşurat că a avut o discuţie lejeră şi prietenoasă cu Vladimir încât pentru el nici nu mai conta faptul că de abia mai putea să stea la pupitru. Dar ce ştim noi?! O fi greu să te iei la o “trântă” de pahar cu un rus, care mai e şi şef de stat! Mai ales pentru un delicat francez, obişnuit cu vinuri fine….
Cât despre albanezul care a sustras ceasul lui G. W., vreau să îl felicit! Bravo lui! Îmi place profesionalismul! Indiferent de domeniu. Şi încă ceva: să nu mai râdă nimeni despre SPP-iştii noştri care pierd mitraliere pe Magheru, da?!! Alţii au probleme mai mari, pare-se.
Ca să nu fie niciunul dintre marii oameni de stat supărat eu propun următorul lucru: să-l scoată Putin pe Bush în oraş la o băuturică şi albanezul să-i dea ceasul furat lui Sarkozy, ca şi dar de consolare că s-a făcut de râs. Aşa ar fi toată lumea fericită.
Cristina Apostol: Şi ei sunt ai noştri…
Să nu uităm că şi preşedinţii sunt tot oameni… Nici dacă am vrea să uităm n-am putea, pentru ei nu ne lasă, afirmându-şi cu din ce în ce mai multă pregnanţă latura umană.
Nu are rost să-l mai acuzăm pe Băsescu de faptul că – la nervi – a numit o jurnalistă „ţigancă împuţită”; mai bine să ne bucurăm că şeful statului nostru nu a ieşit la declaraţii de presă ameţit de băutură, precum omologul său francez, Nicolas Sarkozy.
În timp ce Nicolas Sarkozy apare în faţa presei cam distrat şi cam nesigur, lui Bush – cu toată siguranţa lui – i se ciordeşte ceasul, într-o baie de mulţime albaneză. În loc să meargă pe blat şi să-i cumpere alt ceas, oamenii lui Bush fac tam-tam, să vedem şi noi cam cât de bine păzit este acesta. Probabil data viitoare furtul ceasului o să fie înlocuit cu un cuţit plasat delicat în spatele acestuia de către un admirator anonim.
Cristina Vrăjitoru: Preşedinţii fac lucruri trăsnite
Când credeam că avem cel mai „trăsnit” preşedinte, Sarkozy şi Bush au ţinut să ne arate că şi ei sunt poate la fel de “trăsniţi”. La Băsescu deja ne-am obişnuit cu escapadele de la Golden Blitz şi condusul autoturismului la ieşirea de la “birt” unde nu consumase doar suc, sau cu expresiile de ”găozar” şi “păsărică” adresate ziariştilor. Pentru a nu se lăsa mai prejos “Cel mai puternic om al planetei” şi nou alesul preşedinte al Franţei şi-au făcut şi ei numărul lor. Bush cu ceasul lui furat mă face să mă întreb dacă ne vom pierde chiar şi titlul de cei mai buni ciorditori.
Cât despre Sarkozy… după cum spune o vorbă din popor, e liber omul să bea cât vrea, dar să stea la el în casă. Oare n-o fi fost niciunul din oamenii lui “trezi” să îl oprească să nu se umple de ridicol? Ce să înţelegem, că erau beţi toţi??? Dar cum am mai spus… preşedinţii fac lucruri trăsnite.
Consiliul de securitate al ONU a prelungit cu un an mandatul NATO în Afganistan din cauza violenţelor şi a acţiunilor teroriste. Atentate sângeroase au loc în fiecare zi în Irak, soldate cu victime printre care se numără şi militari români. Scutul antirachetă încordează din nou relaţiile dintre SUA şi Rusia… Nu, nu vreau să scriu despre toate acestea. Sunt informaţii pe care le găsiţi în fiecare zi pe site-urile de ştiri. Vin în această seară cu un mesaj de pace. De fapt nu eu, ci colega noastră din echipa Realitatea.net Adriana Ţăruş, autoarea cărţii “PEACE PR”. Volumul, prima carte de specialitate care tratează tematica relaţiilor publice pentru pace, va ieşi săptămâna viitoare de la tipar la editura Tritonic. (Vezi aici mai mult)
