Ce bine că nu am faţă de româncă!
Duminică, Septembrie 28th, 2008Nu credeam vreodată să ajung să spun asta. De câteva zile mă aflu în vacanţă prin Madrid. Pentru prima oară în Spania. Îmi place că nu te simţi presat de stresul urban. Nu, până ajungi în locurile populate de români. Prima oară le-am văzut pe “fete” pe strada Montera. Una vorbea de mâinile unui bărbat care erau în nu ştiu ce fel. Am văzut vreo patru dame, plus încă doi tipi dubioşi la ceva metri distanţă de ele. Am fost sfătuită de prietenii mei să nu vorbesc româneşte prin acea zonă sau prin magazinele de acolo.
Apoi am fost în Plaza Mayor. La intrare un bărbat mai colorat (vezi foto) cânta la pahare pline cu un lichid. Suna într-un anume fel. I-am făcut o poză ca mulţi alţii din jurul meu, numai că m-am apropiat mai mult de el. Nu i-am dat bani. Greşeala mea pentru că m-am ales cu apelativul “vaca dracu”. Nu mi-a venit să cred. Am rămas puţin blocată pentru că nu ştiam ce să fac. Să dau replică sau nu. Şi mă duc tăcută la prietenii mei care stau de ceva vreme în Madrid. M-au întâmpinat cu un “ăla e român”. La care eu le-am povestit cum aflat.
Mi-au spus că puteam reacţiona… dându-i eventual 1 leu…. M-am răzbunat şi eu, cum era normal să o fac. La întoarcere m-am apropiat de el şi l-am întrebat dacă vrea să-i salut rudele din România. A zâmbit stânjenit.
Apoi, plimbându-ne prin zona Callao, au trecut pe lângă noi un grup de oameni mai coloraţi cu feţe triste. Un bărbat şi trei femei. Două mai tinere şi una mai în vârstă. Bărbatul o sfătuia pe femeia mai trecută de 40 să se ducă înainte, că îl aşteaptă el pe “ăla” şi-l aranjează. Ups. Nu vreau să mă gândesc cum.
Mă simt oarecum ciudat. Zonele pe unde am fost sunt centrale, turistice, comerciale. În afară de aceşti români şi de marocanii goniţi de poliţia municipală nu vezi alte feţe care să-ţi dea vreo stare de disconfort. Am un sentiment trist că suntem reprezentaţi de aşa oameni. Cred eu că sunt foarte mulţi români decenţi care ne reprezintă naţia cu onoare în lume, dar nu au curajul să o spună în public. Nu am văzut şi eu români în ipostaze decente cu care să mă pot mândri. Pe de altă parte, m-a încercat şi un sentiment de bucurie că nu am faţă de româncă. Semn rău, semn bun?


