Pe unde mai e Romania pe harta?
Intrebare ciudata, motivata insa de un mail primit azi de la prietena mea Gabriela din Franta. Iata mail-ul:
“Astazi intr-o zi suspect de calda si neploiasa, un fel de amagire de vara, am decis ca trimit acasa niste ganduri de Pasti, prin intermediul clasic al unor scrisori.
Deobicei procedeul este simplu, cauti o bucata de hartie (felicitare, vedere), scrii ce ai de spus, o bagi intr-un plic, pui timbre si gata o exediezi.
Nu asa se intampla si in Franta, care este tara stabilirii RDV-urilor (o prescurtare de la frantuzescul Rendez-vous, adica a intalnirilor), intai verifici pe net adresa postei si programul, pt ca dupa atata timp am invatat ca francezii deschid la 9 inchid la 19 si au o scurta pauza de o ora la pranz.
Bucurie mare cand am aflat ca Posta nu inchide, dar cautand tarifele la scrisori observ ca pt trimiteri in strainatate au plicuri speciale. Ok, o sa ma duc la posta, gandesc eu optimista, de asemenea crezand ca o sa fie usor, desi in Romania ma feream de Posta.
Trebuie sa spun ca de cand am ajuns in Franta, am trimis mai multe scrisori decat au trimis in viata lor toate rudele mele.
Pe drum am inceput sa fac inventarul la cam cate scrisori trimit pe luna si am ajuns la o medie de 5-6. wow, cred ca am mult de spus la francezi :))
Ajunsa la Posta o doamna, aparent draguta, ma invita la ghiseu.
“Bonjour, madam.” spuse ea zambitoare.
Ii raspund si eu cu jumatate de gura, dar nu de alta dar deja este enervant sa surazi la vanzatori si sa fii amabil numai pt ca asa se face.
Cer foarte frumos si cu o franceza exersata in gand pe tot drumul ca vreau patru plicuri pt trimiteri in strainatate spre Europa. (pe net citisem ca au doua tipuri de plicuri pt Europa si restul lumii). Doamna inca plina de zambete intreaba care este tara, iar eu raspund Romania. Atunci cu o privire plina de dezamagire, doamna se scuza si spune ca Romania nu e in Europa.
Pe moment am avut un flash si in gand mi-au venit informatii de geografie, istorie, politica si imediat dupa am realizat ca stiu si multe injuraturi in franceza. Am inghitit si am intrebat cum adica.
Iata explicatia: ei ii pare foarte rau, dar Romania, nu este in serviciul de expediere spre Europa ci spre Orientul Mijlociu, dar mai degraba prin Rusia. CE? nu mi-a venit sa cred.
Dar cum francezii sunt saritori o sa intrebe pe sefa ei. (este de mentionat ca ea avea vro 60 de ani, iar dupa infatisarea si imbracamintea sefei putem citi o varsta de peste 80) Sefa explica ca da asa e, colega ei stie bine, noi, romanii, apartinem de Orientul Mijlociu pt ca asa este de multi ani, iar de cand am aderat nu am trimis nici macar codurile oraselor din Romania. Asa ca ei expediaza scrisorile spre Rusia, unde sunt preluate de Posta de acolo (evident tovarasii nostri) si de acolo trimise in Romania pt ca avem canal drept cu ei. Si in plus am itarziat pt ca trimiterile se fac in fiecare marti.
Bine acum in mintea mea se conturau sute de intrebari legate de canal, legate de apartenenta Rusiei la Orientul Mijlociu si multe altele, dar n-am intrebat nimic.
Tot ce am zis a fost ca e ok, pai atunci sa-mi dea ce au pt scrisori in Romania. Da o sa-mi dea plicuri pt trimis in lumea intreaga (asta e bine, pt ca Romania face parte din lumea intreaga) dar ca nu imi pot da 4 pt ca nu se vand decat cate 10.
Aici intervine a doua problema, eu pe net vazusem ca se vand cate una sau in grup de 10, grupul avand o reducere de 20%, stiam deja pretul 0.85 pe unitate si vreo 7 euro pe 10 bucati. Ok ce sa mai zic, intreb cat este si imi zice ca e 10 euro. Atunci cer timbre pt ca am eu plicuri, la care mi se raspunde ca nu se poate pt ca la sortare ei nu vor stii ca este o scrisoare internationala si in plus ar fi prea multe timbre de pus.
Ok nu am mai insistat desi sunt convisa nu era nevoie de prea multe avand in vedere ca cu plic timbrat era un euro, iar o scrisoare spre Franta e 50 de centi, dar asta este.
Bucuroasa ca am scapat multumesc si ma asez ca completez adresele, la care se aude doamna de la ghiseu dandu-mi indicatii: “Doamna, sa scrieti Romania cum zicem noi in franceza pt ca sa intelegem, ca daca scrieti in limba dvs. nu se stie ce se poate intampla!” Am raspuns ca nici o problema, dar plina de nervi pt ca 20 de persoane din Posta au aflat ca eram in Romania, nu de alta, dar sigur erau foarte curiosi.
Am terminat de completat, am pus la cutie si cand le-am dat drumul mi-am pus o dorinta, sa ajunga macar in Rusia si sa nu se opreasca in Irak.
Am plecat spre casa, pentru ca nu mai aveam chef de soare si plimbare, pt ca eram ingrijorata. Prin minte imi treceau prea multe intrebari: De ce a costat mai mult? Daca trebuia sa fi scris si in ruseste Romania, ca poate rusii nu inteleg franceza? Daca scrisorile vor ajunge vreodata unde trebuie si daca nu cumva se vor opri in Orientul Mijlociu? Si mai ales de cand ne-am mutat in Orientul Mijlociu impreuna cu Rusia? hmmm….. grele intrebari
Cand era cat pe ce sa fiu distrata cu o incursiune prin supermarket pt o inghtetata ce aud: “Domnisoara, nu va suparati v-am vazut la Posta” spuse un glas usor ardelenesc…. dar asta e o alta poveste….
Gaby”
Poate acum intelegeti rostul intrebarii si de ce am ramas bouche-bee cum zice frantuzul cand am citit mail-ul. Si ma mai framanta o intrebare: daca frantuzul ne situeaza in Orientul Mijlociu, italienii de la atatia “mailati” or fi crezand ca suntem talibani?