Traian Jose Băsescu şi Bogdan Fernando Olteanu – în ultima producţie „322 de parlamentarios şi un presidente”
Iată că disputa politică are valenţe artistice care pot fi transpuse pe micul ecran pentru a ajunge şi la o bucată de target puţin atinsă până acum de această gâlceavă cu iz de polemică politică. Dacă pensionarii au fost câştigaţi deja, politicienii s-au gândit la o originală abordare pentru gospodinele cu aplecare spre poveştile siropoase cu final previzibil. Aşadar, din episodul anterior, deşi e cumva inutil să mai povestim întrucât la o telenovelă te prinzi ce s-a întâmplat şi dacă te uiţi numai de la episodul 1054 încolo, Traian Jose Băsescu l-a făcut pe Bogdan Fernando Olteanu bandido şi l-a băgat în camarilla lui Viorel Joaquin Hrebenciuc. În replică, el ahijado de Călin Pedro Tăriceanu i-a zis lu’ Traian Jose Băsescu, tăios, că suferă de l’obsesion de persecucion şi că vede numai enemigos în jurul lui.
Nu pierdeţi următorul episod, în fiecare zi de când se crapă de ziuă până noaptea târziu, inclusiv în weekend-uri, de sărbătorile naţionale şi religioase, pe durata vacanţelor şi în timpul liber, numai pe România Tv, cu transmisiuni speciale pe Bruxelles Tv.
Roxana Bucată
Iulie 5th, 2007 at 9:17 am
Viata bate filmul. Daca nu credeti atunci priviti un pic si in directia autoanalizei. Romanilor le plac manelele, telenovelele, stirile cu drame, lacrimi si pasiune… Ar fi mai bine poate sa avem spirit nemtesc, sobru si cult? Nu se stie. Realitatea romaneasca vine in primul rand din istoria noastra. Daca realitatea ar cere cultura si esenta, ea fiind la acel nivel deja atunci am putea sa ne revoltam pe telenovelistica evenimentelor politice. Insa atata timp cat situatia este de o asa natura ea cere instrumente dupa asemanarea ei. Focul se poate combate cu foc atunci cand e parjol si cu poezii si cantece atunci cand e foc de tabara. Cine are urechi sa auda. Nu odata istoria a demonstrat ca cei aflati inaintea timpului lor ca si mentalitate si oferta nu au servit compatriotilor ci generatiilor ce au avut capacitatea sa ii inteleaga. Acolo unde defazajul este suficient ca spatiu in timp pentru uitare valorile se pierd fara nici o ezitare. Eu unul as fi multumit daca am avea mereu un stat democratic care sa aiba reprezentantii pe care ii merita. Nici mai mult nici mai putin. Inainte nu putem merge decat impreuna.
Iulie 5th, 2007 at 1:45 pm
Telenovela se afla deja la jumatatea sufocanta a derularii episoadelor. Acum producatorii inventeaza stangaci situatii limita si scot din scena, pentru cateva episoade, pe declansatorii de suspine perimati. Chiar daca nu mai aduce cu sine suvoaie de lacrimi, patimi stinse cu alcool si lovituri elegante la gioale, din cand in cand telenovela e resuscitata de cate un Emillio Hurezeanu privind fascinat-pasionat la El Senhor, din jiltul Cotrocenilor. E drept ca stralucirea imaginilor de pe Podul Maracineni, cu presedintele si premierul in cizme de cauciuc, s-a stins si nu concureaza cu declaratiile de razboi si intepaturile de azi, dar… fiti pe pace: se va gasi oricand ceva sa scoata publicul din monotonie. Pentru ca merita.
Iulie 8th, 2007 at 11:01 am
Nu aplecarea romanilor spre telenovele e problema…pana la urna (era sa scriu urna) conteaza cine castiga viitoarele batalii electorale,si aici se va vedea politicianul sau politicie nii care isi cunosc cel mai bine electoratul.Cu siguranta ca nu vor castiga cei de teapa lui Ludovic Orban si Crin Antonescu,croiti mai degraba pentru lupte interne decat pentru batalii adevarate…