Blogul echipei Realitatea.NET

În zadar a fost ridicat codul roşu, respectiv codul portocaliu, de ANM, pentru că România nu a scăpat de fapt de niciuna dintre culori. Într-adevăr, din 2004, din punct de vedere politic stăm într-o alternanţă cod portocaliu-cod roşu. Îi mulţumim domnului Vasile Georgescu din Buzău pentru comentariul său, care a sugerat această analogie inspirată:

După 2004 când am luat “ţeapă” suntem în cod “portocaliu”. Degeaba se zbat PSD şi “răzgândeanu” că nu mai scăpăm uşor de codul portocaliu al d-lui Basescu. Să nu trecem în cod “rosu”.

Iliescu a ieşit astăzi la atac cu forţe atât de proaspete încât a părut că cele 44 de grade i-au priit… De! Cod roşu la cod roşu trage… Am apreciat în schimb diplomaţia lui Băsescu, care a lăsat Administraţia Prezidenţială să gestioneze scandalul. Rar se întâmplă ca Băsescu să se abţină chiar aşa. Este posibil ca în spatele abţinerii sale să se ascundă şi altceva…Poate nu îşi prinde mintea sau poate îi era prea cald.

În orice caz, dacă vin ecologiştii la putere o sa avem în sfârşit cod verde…Becali ştie de ce!
Adriana Ţăruş

Eliberarea asistentelor bulgare a fost o ştire mult aşteptată. Ele au ajuns astăzi la Sofia, însoţite de comisarul european pentru Relaţii Externe, Benita Ferrero-Waldner şi de soţia preşedintelui francez, Cecilia Sarkozy. Este prima acţiune de anvergură în care s-a implicat Prima Doamnă a Franţei. Chiar dacă la începutul mandatului soţului său, a avut apariţii publice destul de şterse, acum Cecilia Sarkozy şi-a asumat rolul de emisar personal al acestuia în nişte negocieri internaţionale de maximă importanţă.

Într-o cămaşă sport albă şi pantaloni negri, Cecilia Sarkozy a coborât din avion la Sofia la scurt timp după cei şase, dar a refuzat să facă declaraţii. Întoarcerea ei la Paris a fost organizată cu cea mai mare discreţie.

Ieri dimineaţă la matinalul unei televiziuni franceze, un politician spunea că preşedintele Sarkozy este asemeni unui grădinar care încearcă să îşi vândă produsele din coş în piaţă. Ei bine, aş spune că acestă reuşită a Ceciliei este o trufanda pe care Nicolas Sarkozy a vândut-o. Dacă atunci când a predat cardul bancar al Preşedinţiei pentru a evita orice suspiciuni, Prima Doamnă a Franţei a punctat la capitolul imagine prima dată, acum o face pentru a doua oară cu rezultate lăudabile.

Şi pentru că un comentariu la o postare anterioară a mea mă îndeamna să vorbesc şi despre soţiile preşedinţilor români, aş răspunde scurt. Când Primele Doamne de la noi se vor implica în acţiuni de anvergura celei în care s-a implicat Cecilia Sarkozy sau măcar pe aproape, mai stăm de vorbă. Până atunci, cred că aceste doamne au doar un rol decorativ.

Raluca Şeinoiu

foto lefigaro.fr

Degeaba susţinea odinioară Traian Băsescu că iarna nu-i ca vara şi deci, implicit, nici vara ca iarna! Nimic mai greşit, domnule Băsescu! Se pare că la consumul de energie electrică, vara este, într-adevăr, ca iarna pentru români. În acest an este pentru prima dată când consumul de energie din timpul verii este egal cu cel din timpul iernii.

Ce a determinat un consum de 8000 de megawaţi pe zi, adică cu 3000 mai mare decât în mod uzual? Aparatele de aer condiţionat şi ventilatoarele, pe care românii sunt nevoiţi să le folosească la temperaturi ce ajung în oraş chiar şi la 50 de grade. Mi se pare hilar şi culmea ironiei că pe căldurile acestea odioase, consumul electric este exact ca pe un ger de -3 grade.

Iarna, vară, iarnă… Ce mai contează?! Suferim de ger, suferim de caniculă. Şi aşa, niciun anotimp nu e destul de bun pentru romîni. Poate că ar trebui să inventăm noi unul, special pentru ţărişoara noastră, “croit” pentru populaţia României. Poate atunci, în sfârşit, nu ne vor lua prin surpindere nici ninsorile, nici gerul, nici canicula şi nici seceta. Dumnezeu vă-mbucure!!

Adriana Ţăruş

La “Un ceai cu aromă democrată “, unde s-a întâlnit cu tinerii democraţi, primul om al statului a fost rugat să se autoevalueze. Aşa cum ne-a obişnuit, şeful statului nu a fost nici modest, nici reţinut. Însoţit de “hăhăitul” de neconfundat, Băsescu şi-a acordat senin un 10 mare cât el. Mă mir că nu a adăugat şi felicitări. Explicaţia sa a fost justă: dacă şi-ar fi acordat notă mai mică ar fi ajuns subiect de televiziune. Ei bine, domnule Băsescu, cred că eraţi foarte conştient că orice răspuns aţi fi dat, tot ajungeaţi în gura presei. Băsescu a mai rostit şi o altă înţelepciune în seara în care a fost faţă în faţă cu tinerii membri PD. Preşedintele consideră că “în politică nu poţi fi corigent. Fie treci, fie rămâi repetent, iar asta decide electoratul”.

Văzând că preşedintele se autoevaluează cu atâta nonşalanţă, m-am gândit la nota pe care i-aş da-o eu, un simplu cetăţean. În general variez între două extreme, preşedintele nu reuşeşte să mă menţină pe un trend constant în legătură cu părerea mea despre el. Şi când se mai apucă să folosească în mod gratuit cuvinte ca “hahaleră”, preluate de la “înalţi înţelepţi”, parcă nu îmi vine să îi dau 10…

Eu nu mă încumet să dau notă preşedintelui. Altcineva?

Adriana Ţăruş

Am dat o căutare să aflu ce este trendy. Mi-a venit ideea pentru a vedea care sunt axele în jurul cărora se mişca lumea. Puştoicele de generală sunt trendy dacă arată ca o floarea sau ca o zână a naturii şi dacă poartă fustiţe în carouri, pantalonaşi cu buzunare şi unghii multicolore. Pe Internet, eşti în tendinţe dacă ai blog sau dacă îţi faci albume pe o bază de date foto. Printre sferele mai înalte, eşti “asezonat” dacă vorbeşti despre comunism şi despre salvarea planetei.

Citesc pe undeva că este trendy să fii singură, celibatară, carieristă. În altă ordine de idei, nu mai este deloc la modă spui că iţi doreşti un bărbat puţin mai frumos decât dracu. Eşti în trend dacă preferi un bărbat cu muschi, gelat, epilat, pensat şi cu pielea bine hidratată.

Lista poate continua. În speranţa că veţi găsi un mod util de a folosi aceste informaţii, promit să revin cu noi tendinţe din realitate.

Mihaela Pană

BBC i-a cerut scuze reginei Marei Britanii pentru că a insinuat că Regina Elisabeta a-II-a a Marii Britanii a plecat nervoasă înainte de terminarea unei şedinţe foto. Şi asta doar pentru că fotografa i-a cerut suveranei să îşi dea jos coroana la o şedinţă foto. Aşadar un adevărat scandal poate porni chiar şi de la un gest aparent banal.

Nu e prima dată când ţinutele doamnelor cu funcţii importante în diplomaţie sau în stat stârnesc valuri. La noi s-a scris foarte mult despre ţinutele doamnei Udrea pe vremea când era şefa Cancelariei prezidenţiale. S-a tot scris despre ţinutele sale sexy şi despre preferinţele sale în materie de îmbrăcăminte.

Doamne frumoase şi sexy sunt peste tot în politică. Am căutat o fotografie cu Cecilia Sarkozy care alături de soţul ei l-a primit la palatul Elysee pe preşedintele Mexicului îmbrăcată într-o rochie midi largă. Nu era genul de ţinută cu care m-au obişnuit doamnele care au făcut carieră în diplomaţie până acum.

Indiferent de funcţie, fiecare doamnă cu o funcţie importantă în politică a impus un stil propriu. Mi-au rămas în minte Madeleine Albright cu broşele sale, Hillary Clinton cu taioarele în culori pastelate, Elisabeta a II-a cu pălăriile elegante, Angela Merkel care poartă mai mereu pantaloni încercând să fie parcă pe picior de egalitate cu bărbaţii, Segolene Royal cu ţinutele clasice din campania electorală, Condoleezza Rice îmbrăcată asemeni unui personaj din Matrix înainte de plecarea într-un turneu diplomatic anul trecut. Condi a reuşit să mă mai surprindă şi cu poziţia pe care a avut-o când stătea la o reuniune oficială.

Cât despre doamna Sarkozy, dumneaei a ţinut prima pagină până acum nu cu ţinutele abordate, ci cu predarea cardului bancar al preşedinţiei, cu plimbarea făcută alături de soţul doamnei Merkel şi de celelalte consoarte ale liderilor prezenţi la Summitul G8 şi cu vizita făcută infirmierelor bulgare condamnate la moarte în Siria. Rămâne de văzut ce vestimentaţie va avea sâmbătă la defilarea de Ziua Naţională a Franţei. În rest, stilul face omul!

Raluca Şeinoiu

Iată că, după modelul “să ne privim în faţă trecutul, să-l condamnăm şi să mergem mai departe”, preşedintele Traian Băsescu a făcut o comisie şi a pus diagnosticul sistemului educaţional: inechitabil, ineficient şi irelevant. Elevii noştri geniali care câştigă olimpiade internaţionale nu ne mai ţin de cald şi trebuie să ne doară şi de copiii de la ţară, dar nu numai, care nu beneficiază de învăţământ de calitate. Punct şi de la capăt, spune şeful statului.

Aşteptăm cu nerăbdare condamnarea spitalelor insalubre, a dosarelor nesoluţionate, a pensiilor şi salariilor sau a poluării mediului. Doar de s-ar face primăvară cu o condamnare.

Roxana Bucată 

Românii nu îşi asumă responsabilitate pentru nimic - asta e bine ştiut! Dar parcă nimeni nu a mers atât de departe încât să-l dea în judecată pe Dumnezeu pentru faptul că nu a respectat aşa-zisul contract semnat la Botez. Cazul deţinutului care L-a dat în judecată pe Cel de Sus exprimă cel mai bine mentalitatea românească. Nu ne asumăm faptele pe care le comitem! La Botez semnăm un contract cu Dumnezeu şi din acel moment este de datoria Lui să ne menţină pe calea ce bună. Adică, practic, singura perioadă în care am fi vurnerabili şi, respectiv, singura perioadă în care am putea fi traşi la răspundere pentru acţiunile noastre este între momentul în care ieşim din pântecul matern şi momentul în care ne botezăm. În rest, Dumnezeu cu mila! Şi dacă ajungem vai -de-capul-nostru, atunci nu avem decât să îl dăm pe Dumnezeu în judecată şi să cerem socoteală. Păi nene, ce faci, dormi? Parcă aveam şi noi o înţelegere semnată, nu??

Lucrul care mă miră este că autorităţile române au luat respectiva plângere în serios. Şi nu numai că au luat-o în serios, dar au şi dat un verdict, demn de toată lauda: N.U.P pentru Cel de Sus pentru că nu are…DOMICILIU!!!! La cozile care sunt la judecătorii şi la chestiunile serioase pe care le au de rezolvat oamenii legii, NUP-ul pentru Dumnezeu era cu siguranţă o prioritate!

Dar vorbind despre Rai, Iad şi Dumnezeu mai bine mai adaug un banc trimis de o cititoare fidelă, decât să comentez absurditatea acestei ştiri:

Regina Elisabeta a II-a, George W. Bush si Traian Basescu mor si ajung in Iad. La un moment dat, Elisabeta:
- Mi-e dor de Anglia ! Vreau sa sun in Anglia sa vad ce face toata lumea acolo.
Suna regina, vorbeste cam 5 minute si apoi il intreaba pe Diavol:
-Cat iti datorez pentru convorbirea asta?
-5 milioane $.
Scoate regina un cec de 5 milioane $ si se duce la locul ei… Dupa cateva momente, Bush, foarte gelos, tzipa:
-E randul meu! Vreau sa sun si eu sa vad ce se intampla in Statele Unite, ce face toata lumea acolo!
Suna Bush, vorbeste cam 10 minute, dupa care catre Diavol:
-Cat iti datorez pentru convorbirea asta?
-10 milioane $.
Bush, cu o privire taioasa, scoate un cec de 10 milioane de $ si se duce la locul lui…
Vazand acestea, Basescu, si mai gelos, incepe sa tzipe:
-Vreau sa sun in Romania , sa vad ce face toata lumea acolo! Vreau sa vorbesc cu ministrii, cu deputatii, vreau sa vorbesc cu toata lumea!
Suna Basescu in Romania, sta la telefon vreo 2 ore, vorbeste cu toate neamurile, cu toti prietenii, cu toti deputatii si ministrii… Dupa ce termina de vorbit, se pregateste sa-i plateasca Diavolului:
-Scuze, am stat cam mult… Cat iti datorez?
-Un dolar…
-Poftim?!?!? Doar un amarat de dolar??
-Pai, da… Ca daca suni dintr-un Iad in alt Iad, e convorbire locala…

Adriana Ţăruş

Un strop de magie, asta au vrut autorii spotului dedicat Fordului Mondeo Desire (realizat de Ogilvy Advertising London). Dorinţă, magie şi iz de love story, într-un spot care face notă discordantă pe piaţa de publicitate despre care am simţit nevoia să mai scriu pe acest blog. Genială selecţia fondului muzical care, mi s-a întâmplat de mai multe ori să remarc, îl determină pe ascultător să-şi întrerupă activitatea pentru câteva clipe, atrăgându-l şi cucerindu-l iremediabil.

Vezi aici spotul publicitar (making of)

Pentru cei care întreabă pe forumuri ce piesă muzicală asigură fundalul sonor al spotului, este vorba despre o melodie de pe coloana sonoră a filmului Donnie Darko, un thriller din 2001: The Artifact and Living, compusă şi interpretată de Michael Andrews. (Foto: Ford.ro)

Cristina Bărănescu

Vedetelor le stă bine în verde! Iar verdele este cea mai trendy culoare a momentului. Vorba americanului: “green is the new black”. Nu este vorba despre orice verde însă, ci de verdele ecologiştilor. Celebrităţi ca Pamela Anderson, Al Gore, Pink, prinţul Charles, Cameron Diaz şi JuliaRoberts au ales să fie eco-friendly în cele mai neobişnuite moduri. Alfă cum…VEZI VIDEO. - O producţie realitatea.net

Adriana Ţăruş