Blogul echipei Realitatea.NET

Parafrazând sloganul preşedintelui Băsescu din campania lui 2004 ” Nu pot ei să fure cât puteţi voi să votaţi”, putem spune că “Nu poate suporta bugetul câţi bani pot promite Guvernul şi Parlamentul mânaţi de referendum”.

Statul va da tinerilor care stau cu chirie jumătate din suma pe care aceştia o plătesc proprietarilor - o lege în acest sens fiind adoptată astăzi în Senat. Ieri, Guvernul s-a gândit că oamenii sunt cam obosiţi şi că le-ar prinde bine o minivacanţă de 1 Mai, acordând încă o zi liberă angajaţilor la stat. Cu două zile în urmă, Guvernul s-a arătat din nou mărinimos, fiind de acord să restituie banii depuşi la CEC pentru Dacii, înainte de 1989, celor peste 35.000 de deponenţi.

Iată deci ce frumos se pot mobiliza Guvernul şi Legislativul nostru atunci când vor şi au nevoie de electorat. Nici nu ştiu cui trebuie să-i mulţumim pentru asta. Să-i mulţumim preşedintelui suspendat, Traian Băsescu? Să-i mulţumim PSD-ului, că a iniţiat procedura de suspendare? Hmm! Problema este cum să facem ca lucrurile să nu se schimbe pe 19 mai, după închiderea urnelor, iar proiectele legislative populiste să nu rămână în aer. Oare o victorie a lui Traian Băsescu la referendum + o nouă procedură de suspendare de unde să rezulte o nouă perioadă de campanie ne-ar fi de folos?

Cristina Bărănescu

M-am obişnuit să aud tot felul de ştiri din ţara asta - ştiri incredibile- dar să nu mă mai minunez! Pur şi simplu, dacă ceva pare imposibil, atunci se va întâmpla în România, care pare câteodată o zonă crepusculară.

Din seria ştirilor care par o glumă proastă este şi cea care anunţa că Poşta Română se gândeşte să nu mai livreze scrisori în mediul rural, pentru că…acest serviciu produce pierderi.

Mă întreb ce ar spune oficialii UE despre această intenţie? Mă întreb ce ar spune oamenii de la sate…. Mă întreb dacă opinia publică va reacţiona cumva…

După ce că bieţii oameni izolaţi în locuri uitate de lume nu au nici drumuri către cel mai apropiat oraş, nici canalizare şi nici electricitate…vor să le ia şi facilitatea de a primi şi trimite scrisori. În loc să dezvoltăm, să îmbunătăţim, să aducem toate regiunile ţării la nivele comparabile măcar, noi vrem să tăiem din serviciile pentru oamenii de la sat. Este inadmisibil!

Poate nu ştiu eu, şi există totuşi un plan prin care cei de la ţară vor putea folosi serviciul de e-mail, şi atunci chiar că ar mai fi nevoie de Poştă….Greu de crezut! Dacă nici poşta nu mai ajunge la sate, atunci nu mai am speranţe la cabluri sau fibre optice. Trist…

Adriana Ţăruş

E clar că ceea ce a făcut Parlamentul este un joc politic mascat de o procedură constituţională. E clar că în Parlament sunt nişte oameni care nu ne reprezintă. E clar că Traian Băsescu nu are contracandidat. Ceea ce îmi e însă neclar, domnule Băsescu, e atitudinea dumneavoastră faţă de noi. De ce trebuie să aşteptăm atât până vom afla “adevărul acestei guvernări” şi de ce să nu credem ceea ce se va spune despre dumneavoastră la TV în zilele ce vor urma? De ce? Noi suntem incapabili să facem distincţia între adevăr şi minciună? Sau ştiţi cum stau lucrurile atunci când un politician e căzut? Să nu uităm că tot aşa aţi spus că după alegeri vom afla cine l-a şantajat pe Stolojan. Şi tot aştept acel raspuns. De ce nu puteţi să spuneţi în faţa poporului, care se pare că vă iubeşte, “adevărul acestei guvernări”? De ce trebuie să fie termene ca “după alegeri”, “în 5 minute”, “după ce va începe campania”? Adevărul ar trebui spus imediat pentru că, altfel, până la aceste termene, trăim în minciună. Politica românească are nevoie de adevăr mai mult ca de orice. Justiţie fără adevăr nu există, domnule Băsescu. Într-adevar, aveţi profilul unui alt tip de politician, dar pentru a mă face să mă duc la vot să pun ştampila pe numele dumneavoastră trebuie mai întâi să am nişte răspunsuri. Votul e o responsabilitate pentru mine şi nu o obligaţie, aşa cum spun mulţi. Iar eu nu am chef să votez ca un orb. Nu am avut nici în 2004 şi nu voi avea nici acum. Pe scara de valori a unora adevărul e mai presus de orice. Aşa că, domnule Băsescu, nu ne faceţi să aşteptăm prea mult. (Foto: Daniel Tăbăcaru)

Marian Stoian 

Traian Băsescu a fost acuzat de laşitate pentru că nu şi-a dat demisia, aşa cum a promis, după ce a fost suspendat din funcţia de preşedinte. Demisia mult aşteptată ar fi fost însă curată sinucidere. Iar, dacă ţinem cont de faptul că actul sinuciderii în sine este o dovadă de laşitate, acuzaţia de laşitate ar fi fost îndreptăţită mai de grabă în cazul unei demisii. În plus, e greu totuşi să acuzi de laşitate pe cineva care alege să traverseze cu vaporul şi nu înot un fluviu cu crocodili. Cu siguranţă că dacă ar alege să înoate ţi-ai spune că pur şi simplu nu e în toate minţile sau că a vrut să se sinucidă.

Care dintre cele două variante este valabilă însă atunci când un virtual candidat la preşedinţie se duce în mijlocul mulţimii strânse pentru a-l susţine pe… adversarul său? Căci asta a făcut Cozmin Guşă, care s-a dus să le vorbească oamenilor nemulţumiţi de suspendarea lui Băsescu. Consecinţa? Liderul PIN, Cozmin Guşă, alergat de manifestanţii din Piaţa Universităţii.(ştire TMC) Ceea ce nu înţeleg însă în toată povestea asta este de unde au apărut minerii pe care acelaşi lider fugărit susţine că i-a văzut joi la miting în Piaţa Universităţii… (ştire RTV)

Poate nu am studiat atent fotografiile din Piaţa Universităţii. Propun deci să mai aruncăm o privire la galeria foto de mai jos, semnată Daniel Tăbăcaru. (Vezi şi GALERIE FOTO: Miting pentru susţinerea lui Traian Băsescu.)

Cristina Bărănescu

Preşedintele ar trebui suspendat! Preşedintele nu ar trebui suspendat! Parlamentul e cel care ar trebui suspendat! Ba nu, Tăriceanu ar trebui suspendat! Ne trebuie un preşedinte mai serios! Băsescu e cel mai bun preşedinte de 17 ani încoace! Băsescu a creat un haos! Băsescu e singurul care a avut curajul să se ia de “băieţii deştepţi”… Părerile pro şi contra se amestecă într-un val de isterie generală care pare în fiecare zi că a atins paroxismul, pentru ca în ziua următoare să ajungă la noi cote.

Însă un mesaj primit pe site mă face să cred că de data aceasta am ajuns, într-adevăr, în vârful parabolei şi aştept descreşterea care urmează, firesc, fiecărei creşteri:

AR TREBUI SĂ NE SUSPENDĂM NOI, CA POPOR. (Mircea Dan, Cluj-Napoca)

Cristina Bărănescu

Ţi se întâmplă să te trezeşti greu dimineaţa sau, după ce te trezeşti, să mai leneveşti câteva minute înainte de a începe lunga zi de muncă? Dormi uneori mai mult în week-end şi apoi te simţi vinovat? Te mustră conştiinţa că mai aveai atâtea lucruri de făcut şi ai ratat preţiosul timp liber de sâmbătă dimineaţă pentru a le face? Regreţi vremurile de altădată, când aveai timp să te întâlneşti mai des cu pretenii, să staţi la taclale sau să vă plimbaţi? Îţi faci cumpărăturile la hypermarket? Simţi povara epocii consumerismului şi munceşti mai mult de 8 ore pe zi pentru a-ţi plăti datoriile? Îţi doreşti să fii liber şi să ai mai mult timp pentru tine?

Nu, nu am o soluţie care să îţi schimbe radical viaţa. Dar, dacă răspunsul tău la întrebările de mai sus este “da”, îţi recomand un mic respiro: Ia o pauză şi delectează-te cu “Ghidul Leneşului - mic tratat pentru leneşi rafinaţi” de Tom Hodgkinson, o carte care te va face să te simţi mai bine fie şi numai pentru faptul că nu eşti singurul în această situaţie. Că scriitori celebri, ca Byron, Coleridge sau Oscar Wilde au simţit toate aceste lucruri, ridicându-le la rang de artă.

Dacă înainte a citi această carte vei fi evitat să te declari leneş, după lectură sunt convinsă că vei avea o cu totul altă percepţie. Eu una am trecut în tabăra lui Hodgkinson.

Cristina Bărănescu

S-a cârcotit mult despre noul guvern şi s-a speculat chiar şi mai mult. Trebuie să recunosc că până în ultima clipă am crezut că Traian Băsescu va scoate un as din mânecă şi că nu îl va lăsa pe Tăriceanu să îşi impună “consiliul de administraţie”. Dar iată că în timp ce noi ciocneam ouă de Paşte şi făceam cozonaci, proaspeţii miniştri îşi preluau pe nesimţite, dar cu rânjetul pe buze, noile fotolii. Aşa că în această săptămână am putut asista la diverse “predări de ştafete” în mai toate ministerele.

Nu vreau să comentez nici despre noul executiv şi nici pe cel vechi. Singura problemă pe care o am este că, de fapt în ministere NU a avut loc o “predare de ştafete” pentru că nu se lucrează în echipă! Când se schimbă conducerea unui minister, cel care vine să preia funcţia se încăpăţânează să descopere neregulile celui de dinaintea sa, chiar şi acolo unde acestea nu există. Nici în ruptul capului nu ar continua “cei de după” ceea ce au început ceilalţi. Fiecare are doar socotelile sale! Şi uite aşa se lasă reforme neterminate, proiecte neduse la capăt, finaţări oprite la jumătate, şosele făcute pe jumătate de de bandă…

Eu speram că într-adevăr vom avea câteva sute de kilometri de şosele bune. O fi făcut Berceanu aranjamentele lui, dar măcar urma să avem şi noi, ca tot europeanul, autostrăzi… Ei bine, a venit Orban la Transporturi şi parcă văd că iar o luam la capăt cu toate proiectele de infrastructură şi că se mai amână cu câţiva ani buni momentul când vom trece şi noi de 300 de km de autostradă practicabilă…

Iată ce s-a întâmplat la schimbarea ştafetelor dintre Berceanu şi Orban. Berceanu a încercat să fie simpatic şi s-a arătat deschis să comunice cu cel care îi va prelua atribuţiile: “Atunci când are o problemă sau un semn de întrebare să mă sune. Dacă pot să răspund la telefon, voi răspunde, dacă nu, ne întâlnim şi îi explic neînţelegerile”. Ludovic Orban nu s-a putut abţine însă de la o remarcă legată de transparenţa licitaţiilor organizate pe vremea lui Berceanu, adoptând atitudinea de care vorbeam mai sus: “Mă voi uita cu interes la licitaţiile organizate de domnul Berceanu… Să fie licitaţiile gaura de la macaroană?”

Simplul fapt că se schimbă guvernele peste noapte în România este “gaura la macaroană” pentru poporul român!

Adriana Ţăruş

Vă mai surprinde ceva din ce se întâmplă în politica din România? Pe mine nu. De 17 ani servim aceeaşi ciorbă pe care noi o comandăm o dată la 4 ani. Unora ne place, altora nu, unii vor mai multă sare si piper, alţii o vor acră sau cu ardei, acum totul depinde de gust. În ultimul timp românii o vor cu ardei iute, numai că ardeiul s-a dovedit prea iute pentru noi toţi. Eu unul m-am săturat de ciorbă în general. Vreau şi alt fel de mâncare. Problema e că, deocamdată, la restaurant nu este alt fel de mâncare. Poate când va trebui să comandăm din nou, apare şi altceva în meniu, deşi… mă îndoiesc.

Marian Stoian

Foto: iDieta

În ultimul număr din Dilema Veche se ridică o întrebare esenţială: “De ce a ales Alianţa să moară exact în perioada învierii lui Isus Christos”? La întrebare răspunde inepuizabilul Mircea Dinescu, care observă, pe bună dreptate, că în ultimii 17 ani sărbătorile creştine sunt monopolizate de politicieni. Mai mult, Dinescu îşi doreşte ca anul acesta Isus să declare că “renunţă să mai învie pe meleagurile noastre răsăritene”.

Cu aşa o clasă politică până şi Învierea capătă alt sens. Paştele este poluat de tot felul de prezenţe care îi denaturează semnificaţia.

Dar măcar acum nu mai vorbim de “sfânta împăcare”… Aşadar Alianţa a murit, să urmeze acum o sanctificare? Sau va urma “schimbarea la faţă” a Alianţei, prin asocierea PD cu PLD? Ce altă şansă îi rămâne în momentul în care în guvern regăsim “sfânta treime” PNL-UDMR-PSD?

Adriana Ţăruş