Ce vorbeşti, dom’le!
Nu mă filma acum. Mă simt balonată! Eşti băiat deştept? Nu fi timid! Spune-mi! Băi, nu mă face să repet povestea cu cioburile! Tăcerea ta îmi spune multe! Să fiu sinceră, întotdeauna am fost mai bună la orice altceva decât la gătit. Încearcă cea mai tare senzaţie! Păpuşă, comunică cu mine! Scump, doamnă, scump, dincolo era mai ieftin! Şi ăla mic apasă pe lanteră. Laser frate! Şi ciudata maimuţă, turbată la cap! E, la sfârşit ce să vezi?! Ăla mic de respira greu era tac’su, mă! Bă, berbecule! Ţi-am zis, mă, că e popă? Tu nimic! Batman, Batman!
În ultimele zile m-am trezit vorbind… nu, nu singură, ci cu reclamele! Mie mi s-a părut grav. Adică înţeleg să vorbeşti cu tine însuţi, cu lucrurile din odaie, cu pereţii sau singur. Dar să vorbeşti cu reclamele… mi-a cam dat de gândit: or fi prea multe, or fi prea des difuzate, o fi strategia din spatele acestora prea agresivă sau o fi o problemă cu mine?
Cristina Bărănescu
Martie 6th, 2007 at 9:02 am
chiar era batman…. trebuia sa-l arunci…
Martie 6th, 2007 at 8:50 pm
.. papusa… comunica cu mine…