Am văzut-o si m-am îndrăgostit de ea! Din păcate nu o pot adopta, însă dacă o vrea cineva, să știți că e cățelușă metis de talie mică în vârstă de 4 luni. O puteți lua cu contract de adopție, obligatoriu sterilizată.
Contact: ralsera@yaho.com
Un alegător din Sascut, judeţul Bacău, care susţine că este victima unor agresiuni electorale, a venit să voteze îmbrăcat pe jumătate în ghips. Alegătorul a făcut scandal în secţia de votare, iar penttru calmarea spiritelor, poliţiştii l-au scos afară şi l-au băgat cu forţa în maşină.
Alegătorul susţine că a fost bătut pe 11 iunie pentru că ar fi votat cu unul dintre cei doi candidaţi la primărie şi astfel l-a supărat pe celălalt. VEZI VIDEO
Colegii de la NewsIn Foto au surprins cea mai tare imagine la o nuntă de romi.
3 mai - Ziua Libertăţii Presei. Zi în care agenţiile de monitorizare ale presei şi organizaţiile jurnaliştilor scot la iveală ce e bun şi ce e rău în breaslă.
Mircea Toma, directorul Agenţiei de Monitorizare a Presei Academia Caţavencu, lansează raportul “Libertatea Presei în România - 2007″. Prezent la Realitatea TV, jurnalistul a declarat că şi în prezent există numeroase cazuri de agresiuni verbale şi câteva cazuri de agresiuni fizice asupra angajaţilor instituţiilor media. În cele mai multe cazuri, agresiunile şi cenzura vin din partea unor lideri politici şi şefi ai instituţiilor publice din provincie. VEZI VIDEO
Ioana Avădani, directorul Centrului pentru Jurnalism Independent, a anunţat în ziua în care ar trebui să celebrăm libertatea presei că are loc un fenomen de prostire a presei. Din cauza concurenţei de pe piaţă, actorii se întrec în formate asemănătoare, facile, care scad calitatea produselor media. VEZI VIDEO
Din ştirile care mi-ai trecut printre degete de la anteriorul 3 mai, am simţit presa ca pe o minge de ping-pong. Ba că este papuşa mecanică a mogulilor dacă arată cu degetul dezacordurile gramaticale, ba că este populistă dacă exprimă voia poporului în legătură cu taxele, ba că una, ba că alta, niciodată pe placul tuturor. Poate că aşa îşi atinge scopul. Despre o presă criticată de actorii pe care îi arată cu degetul, cred că aş putea spune că este pe drumul cel bun. Pe planeta media în care trăim cred că libertatea presei înseamnă echilibru, echidistanţă şi respect pentru misiunea pe care o avem - informarea corectă a publicului asupra realităţii. La mulţi ani tuturor celor care se simt jurnalişti.
Mihaela Pană
Intrebare ciudata, motivata insa de un mail primit azi de la prietena mea Gabriela din Franta. Iata mail-ul:
“Astazi intr-o zi suspect de calda si neploiasa, un fel de amagire de vara, am decis ca trimit acasa niste ganduri de Pasti, prin intermediul clasic al unor scrisori.
Deobicei procedeul este simplu, cauti o bucata de hartie (felicitare, vedere), scrii ce ai de spus, o bagi intr-un plic, pui timbre si gata o exediezi.
Nu asa se intampla si in Franta, care este tara stabilirii RDV-urilor (o prescurtare de la frantuzescul Rendez-vous, adica a intalnirilor), intai verifici pe net adresa postei si programul, pt ca dupa atata timp am invatat ca francezii deschid la 9 inchid la 19 si au o scurta pauza de o ora la pranz.
Bucurie mare cand am aflat ca Posta nu inchide, dar cautand tarifele la scrisori observ ca pt trimiteri in strainatate au plicuri speciale. Ok, o sa ma duc la posta, gandesc eu optimista, de asemenea crezand ca o sa fie usor, desi in Romania ma feream de Posta.
Trebuie sa spun ca de cand am ajuns in Franta, am trimis mai multe scrisori decat au trimis in viata lor toate rudele mele.
Pe drum am inceput sa fac inventarul la cam cate scrisori trimit pe luna si am ajuns la o medie de 5-6. wow, cred ca am mult de spus la francezi :))
Ajunsa la Posta o doamna, aparent draguta, ma invita la ghiseu.
“Bonjour, madam.” spuse ea zambitoare.
Ii raspund si eu cu jumatate de gura, dar nu de alta dar deja este enervant sa surazi la vanzatori si sa fii amabil numai pt ca asa se face.
Cer foarte frumos si cu o franceza exersata in gand pe tot drumul ca vreau patru plicuri pt trimiteri in strainatate spre Europa. (pe net citisem ca au doua tipuri de plicuri pt Europa si restul lumii). Doamna inca plina de zambete intreaba care este tara, iar eu raspund Romania. Atunci cu o privire plina de dezamagire, doamna se scuza si spune ca Romania nu e in Europa.
Pe moment am avut un flash si in gand mi-au venit informatii de geografie, istorie, politica si imediat dupa am realizat ca stiu si multe injuraturi in franceza. Am inghitit si am intrebat cum adica.
Iata explicatia: ei ii pare foarte rau, dar Romania, nu este in serviciul de expediere spre Europa ci spre Orientul Mijlociu, dar mai degraba prin Rusia. CE? nu mi-a venit sa cred.
Dar cum francezii sunt saritori o sa intrebe pe sefa ei. (este de mentionat ca ea avea vro 60 de ani, iar dupa infatisarea si imbracamintea sefei putem citi o varsta de peste 80) Sefa explica ca da asa e, colega ei stie bine, noi, romanii, apartinem de Orientul Mijlociu pt ca asa este de multi ani, iar de cand am aderat nu am trimis nici macar codurile oraselor din Romania. Asa ca ei expediaza scrisorile spre Rusia, unde sunt preluate de Posta de acolo (evident tovarasii nostri) si de acolo trimise in Romania pt ca avem canal drept cu ei. Si in plus am itarziat pt ca trimiterile se fac in fiecare marti.
Bine acum in mintea mea se conturau sute de intrebari legate de canal, legate de apartenenta Rusiei la Orientul Mijlociu si multe altele, dar n-am intrebat nimic.
Tot ce am zis a fost ca e ok, pai atunci sa-mi dea ce au pt scrisori in Romania. Da o sa-mi dea plicuri pt trimis in lumea intreaga (asta e bine, pt ca Romania face parte din lumea intreaga) dar ca nu imi pot da 4 pt ca nu se vand decat cate 10.
Aici intervine a doua problema, eu pe net vazusem ca se vand cate una sau in grup de 10, grupul avand o reducere de 20%, stiam deja pretul 0.85 pe unitate si vreo 7 euro pe 10 bucati. Ok ce sa mai zic, intreb cat este si imi zice ca e 10 euro. Atunci cer timbre pt ca am eu plicuri, la care mi se raspunde ca nu se poate pt ca la sortare ei nu vor stii ca este o scrisoare internationala si in plus ar fi prea multe timbre de pus.
Ok nu am mai insistat desi sunt convisa nu era nevoie de prea multe avand in vedere ca cu plic timbrat era un euro, iar o scrisoare spre Franta e 50 de centi, dar asta este.
Bucuroasa ca am scapat multumesc si ma asez ca completez adresele, la care se aude doamna de la ghiseu dandu-mi indicatii: “Doamna, sa scrieti Romania cum zicem noi in franceza pt ca sa intelegem, ca daca scrieti in limba dvs. nu se stie ce se poate intampla!” Am raspuns ca nici o problema, dar plina de nervi pt ca 20 de persoane din Posta au aflat ca eram in Romania, nu de alta, dar sigur erau foarte curiosi.
Am terminat de completat, am pus la cutie si cand le-am dat drumul mi-am pus o dorinta, sa ajunga macar in Rusia si sa nu se opreasca in Irak.
Am plecat spre casa, pentru ca nu mai aveam chef de soare si plimbare, pt ca eram ingrijorata. Prin minte imi treceau prea multe intrebari: De ce a costat mai mult? Daca trebuia sa fi scris si in ruseste Romania, ca poate rusii nu inteleg franceza? Daca scrisorile vor ajunge vreodata unde trebuie si daca nu cumva se vor opri in Orientul Mijlociu? Si mai ales de cand ne-am mutat in Orientul Mijlociu impreuna cu Rusia? hmmm….. grele intrebari
Cand era cat pe ce sa fiu distrata cu o incursiune prin supermarket pt o inghtetata ce aud: “Domnisoara, nu va suparati v-am vazut la Posta” spuse un glas usor ardelenesc…. dar asta e o alta poveste….
Gaby”
Poate acum intelegeti rostul intrebarii si de ce am ramas bouche-bee cum zice frantuzul cand am citit mail-ul. Si ma mai framanta o intrebare: daca frantuzul ne situeaza in Orientul Mijlociu, italienii de la atatia “mailati” or fi crezand ca suntem talibani?
22 aprilie este Ziua Internaţională a Pământului. Merită să o sărbătorim prin câteva acţiuni ecologice (sau măcar una din ele) : cumpăraţi astăzi un bec ecologic, plantaţi o floare, nu mai folosiţi spray-uri, mergeţi pe jos sau cu bicicleta (în cel mai rău caz, cu mijloacele de transport în comun). Iar diseară, haideţi să facem precum de Earth Hour - să stingem pentru o oră toate luminile din case. Eu zic că aşa s-ar bucura Pământul cel mai mult de ziua lui!
În ultimele zile am primit mai multe mesaje pe e-mail pe tema câinilor maidanezi la adresa martorocular@realitatea.net. Voi încerca să postez aici selectiv cât mai multe dintre ele.
Magureanu Georgiana
Pentru reducerea numarului de caini maidanezi din Bucuresti trebuie luate simultam mai multe masuri:
1. Castrarea cainilor din comunele limitrofe Bucurestiului.
2. Castrarea cainilor din Bucuresti.
3. Crearea adaposturilor.
4. Educarea populatiei.
5. Ecologizarea Bucurestiului si a comunelor limitrofe.
In Romania actuala si in Bucurestiul actual, aceste masuri sunt imposibil de realizat, chiar si intr-o mica masura, deoarece:
- nu exista vointa comuna, ci o indiferenta din partea tuturor cetatenilor, indiferent de gradul de instruire sau de functia ocupata;
- “nu sunt bani suficienti” pentru derularea unor programe pe un termen mai indelungat dar care ar da rezultate bune;
- nivelul de educatie, civilizatie al locuitorilor Bucurestiului si al spatiului rural inconjurator este extrem de redus si poate , cu un efort sustinut, peste zeci de ani o sa vedem o imbunatatire, pana atunci ramanem cu dorinta si speranta.
Brunchi Cristian
Sunt putini iubitori de animale in Romania si in Bucuresti; daca ar fi iubitori de animale nu ar fi caini pe strada. Vrem sa fim in randul tarilo civilizsate, cainii nu au ce cauta pe strada fara insotitor, lesa si botnita.
Am fost atacat in parc de caini cu stapan; acesta avea lesa in mana iar cainele sa dat la mine; bineinteles ca nu avea botnita. Stapanul cainelui trebuie sa curete dupa acesta, altfel sa fie amendat cu o suma mare ca in alte tari.
Pentru inceput nu vad alta solutie decat amenda. Trebuie data o lege clara şi cainii trebuie adunati urgent, peste noapte. Ca-i ia armata, politia, hingherii, nu conteaza, trebuie sa dispara cum sa facut in alte tari.
Cati oameni trebuie sa mai moara ca sa se ia masuri? Se cheltuie si sau cheltuit milioane de euro pentru eliberarea Bucurestiului de caini, dar nu se doreste o rezolvare a problemei pentru ca dispar functi si posturi. Alte tari au rezolvat probema peste noapte, se poate face si la noi, trebuia numai sa se doreasca asta.
Parcurile sunt pentru caini sau pentru oameni si copii?
De ce dispar zone verzi din Bucuresti? Se construiesc in draci mastodonti in zonele centrale si cu probleme de trafic pentru ca edililor nu le pasa de bucuresteni.
Solutia cu adaposturile pentru caini nu este valabila. Sunt adaposturi si sunt pline.
Romanii au destule probleme cu apa si sapunul, nu-i intereseaza sa adopte maidanezi. Asa ca ramane doar solutia radicala: eutanasierea lor sau lichidarea peste noapte cu armata cum au facut alte tari.
Cecilia Petrovici
Personal am fost muscata de mai multe ori de cainii vagabonzi de pe strazi si din incinta institutiilor statului.
In plus, imi creste tensiunea si fac palpitaii ori de cate ori trec pe langa o hainta, cu atat mai mult daca incepe sa ma latre.
Am 76 ani. Eutanasierea este singura solutie reala, restul sunt paleative si risipa de bani.
Mi-a rusine cand vin strainii in Bucuresti si isi feresc picioarele de haitele de caini.
In USA sunt atat de putini caini fara stapan incat isi permit adoptii. La Athena, cu ocazia Olimpiadei au fost eutanasiati o suta mii caini. Noi in loc de actiune facem desbateri. Si dupa desbatere, ce? A mai crescut ratingul unor canale TV, s-au mai afisat reprezentantii pro si contra si apoi NIMIC.
Suntem oare popor inferior? Suntem incapabili de a rezolva ceva ?
Marinela Gaghes
Noi am adoptat 4 femele pe care le-am sterilizat, le tinem in curte si le ingrijim. Daca fiecare cetatean care are posibilitatea ar adopta cel putin un caine vagabond, atunci nu vom mai avea emisiuni in care sa punem intrebari de genul “Care e solutia pentru cainii vaabonzi?” Aceasta ar fi cea mai simpla solutie, nu credeti?
Adriana Achihaei
Adevarat, cainii vagabonzi sunt un pericol pentru cetateni. Sunt din Botosani si- mi este groaza de acesti caini.Se aduna foarte multi in preajma ghenelor de gunoi. Sunt foarte flamanzi, se bat intre ei, cand gasesc cate ceva de mancare. Ataca oamenii ! Am patimit din cauza lor si eu si nora mea care a fost muscata si era si
insarcinata. A trebuit sa-i faca vaccin. Eu inteleg sa ocrotim animalele dar nici chiar asa, nu trebuie lasati liberi. Trebuie facute niste adaposturi. Din banii publici , primariile, sa se ocupe de aceste probleme.
Monica Banita
Cred ca este o gresala continuarea acestei campanii pe care ati demarat-o, cu imagini si comentarii despre agresivitatea ciinilor vagabonzi. In acest fel revigorati resentimentele si cruzimea oamenilor fata de aceste biete animalute. Sunt unii care abia asteapta “solutia finala” pe care uneori o aplica ei insisi cu acordul tacit sau prin nepasarea autoritatilor. Incetati aceasta capmanie! Legea trebuie respectata, si primariile obligate sa asigure nu numai adapostul ci si hrana acestor animale. Este o chestiune de mentalitate care trebuie educata! Astfel se vor gasi si banii necesari. Ce ati spune, dragi primari, despre amenzi aplicate corect celor care nu respecta curatenia strazii, iar sumele rezultate, cu siguranta importante, sa fie alocate pentru asigurarea ingrijirii ciinilor vagabonzi. Ei nu sunt ciini fara stapin, statul, adica noi toti suntem stapinii lor, si trebuie sa ne comportam in consecinta, nu ucigindu-i, ci ingrijindu-i! Va multumesc pentru intelegere!
Ps. Noi am adoptat un ciine de pe stada!
Andrescov Floarea
Pe langa alte umilinte o traim si pe aceasta de a pune semnul egal intre om si caine. In cate tari civilizate domnesc cainii pe strazi atacand oamenii? Cate tari modeste cheltuiesc atatia bani pentru tratamentul celor ce devin victime ale animalelor, ca in Romania? Cate ipocrizia trebuie sa mai induram din partea asa nimitilor iubitori de animale? Rusine pentru toti cei ce ne sfideaza.
Ma numesc Istrate Valentin, pe data de 9 Martie 2008 am fost inconjurat si fugarit de aproximativ 9 - 10 caini vagabonzi in spatele blocului in care se afla un Oficiu Postal pe Str. Ghe. Petrascu in jurul orei 18:00. Nu era nimeni sa ma salveze, fiind foarte speriat sa nu ma prinda la mijloc acesti caini, am inceput a fugi. Ei m-au fugarit cam 50 metri timp in care, unul din caini cu botul sau m-a atins la picior, m-am impiedicat, am cazut. Puteti vedea urmarile cazaturii mele pe imaginile ce le-am anexat. Sperietura nu se vede dar o simt. Acelasi lucru i s- a intamplat tatalui meu acum doi ani in urma, cand 12 - 14 caini l-au inconjurat si noroc ca l-a ajutat bicicleta pe care se afla, in cele din urma a putut scapa. În audienta la Primarul Municipiului Tecuci i s-a precizat tatalui meu ca trebuie sa stranga mai multe semnaturi de la locuitori si sa facem reclamatie, ca altfel nu poate face nimic deoarece exista legea protectiei animalelor care impiedica inlaturarea acestui flagel. Problema cainilor vagabonzi in Tecuci a ajuns ingrijoratoare pentru siguranta copiilor si a locuitorilor si daca nu se vor lua masuri, numarul cainilor va depasi numarul locuitorilor acestui oras. Situatia va deveni jalnica si va fi scapata complet de sub control.
Ma numesc Bianca am 18 ani si sunt din orasul Fagaras. Vreau sa va spun ca si la noi in oras strazile sunt pline de caini vagabonzi, iar dupa ce se lasa seara nu poti iesi din casa, din cauza ca iti este frica sa nu fi muscat de vreun caine. Eu cred ca oamenii bogati cum sunt Columbeanu sau Becali ar putea cheltui putin din averea lor pt a face adaposturi pentru toti cainii vagabonzi. Situatia cu acesti caini a iesit de mult timp de sub control cand credeam ca nu mai avem caini vagabonzi in oras, ne-am trezit din nou cu o haita de vreo 20 de caini. Este ingrozitor. Ar trebui sa se rezolve cumva situatia.
Vasilescu Mariana Livia
Problema cainilor comunitari nu a fost abordata niciodata serios in tara noastra, de niciun guvern postdecembrist, din comoditate, indiferenta, ignoranta si incompetenta; precum ar trebui cautate cauzele in declansarea bolilor si nu tratate doar efectele, asa ar trebui privita si aceasta problema, devenita din pacate nationala.
EXISTA SOLUTII:
1.STERILIZAREA NATIONALA A CAINILOR COMUNITARI (macar a femelelor), INCEPAND DIN COMUNE (de unde vine “puietul”, spre orase, in masini sau sacose), PERIFERII ALE ORASELOR, INSTITUTII, STRAZI, CURTI, etc.
2. STERILIZARE, VACCINARE, MARCARE SI RETURNAREA LOR IN TERITORIU, PANA LA DISPARITIA LOR NATURALA, BIOLOGICA. ( un animal sterilizat, NUMAI ESTE AGRESIV, DIPARAND COMPETITIA)
Fazakas Károly & Nemes Gabriella
În toţi aceşti ani au cãzut victimã atâtea vieţi animale şi nu s-a rezolvat problema. Nu credeţi cã a venit vremea sã se schimbe mentalitatea asta de a lua o viaţã nevinovatã? Vã credeţi Dumnezeu, cum vã permiteţi sã decideţi asupra vieţii, s ã fie numai al unui animal? Acum în preajma Paştelui sã vã fie ruşine, cã aţâaţi la crimã, la cruzime. Mai mergeţi şi la bisericã? Mai mare sã vã fie ruşinea. Nu vreţi sã înţelegeţi cã crima nu este rezolvarea? Numai sterilizarea aduce rezultate. Degeaba se omoarã câinii, cãci tot mai rãmân. Numai o femelã poate sã nascã într-un an 10 pui. Aceşti pui la numai 10 luni pot sã nascã încã 5-5
pui. Mai uitaţi-vã la Animal Planet şi încercaţi sã învãţaţi. Ştiu, nu este uşor sã scãpaţi de mentalitatea adusã de acasã.
Florentina Radulescu
Legea 2005/2004 in noua sa forma, produce deopotriva victime asupra cetatenilor, cat si cainilor maidanezi. Cu tot respectul si dragostea pentru animale, prevederile acestei legi vor naste consecinte grave daca nu se fac corecturile urgente si necesare. Propunerea legislativa a fost facuta la initiativa unor ong-uri de protectia animalelor dar fara o consultare cu marea majoritate a cetatenilor pentru a se vedea daca acestia sunt de acord sa plateasca pentru bugetarea legii si sa convietuiasca impreuna cu haitele de caini vagabonzi asumandu-si riscurile imbolnavirilor, muscaturilor, omorarii animalelor din gospodariile rurale si a contaminarilor cu diverse boli si paraziti. In saptele legii se ascund mari complicitati. Initiativa legislativa a senatorului Marinescu (produsa de ong-urile implicate in protectia animalelor) a primit avizele necesare de la autoritatile statului, Agentia sanitar-veterinar, Ministerul Sanatatii, Comisiile de specialitate de la Parlament, Guvern, legea fiind votata ca o mare victorie.
Petrescu Nicolae
Referitor la cazul fetitei care a fost atacata de caini, ar fi de mentionat ca noi ar trebui sa secam raurile in care zilnic se ineaca cate un copil, sa ucidem si marea in care se ineaca vara copii, si asa mai departe. De ce nu vedeti si filme facute de amatori, copii de 10, 12 ani care chinuie cainii in modul cel mai josnic cu putinta, ii spinzura da cu ei de pamint.
Cainii nu sant vinovati, ci problema ar trebui sa o cautam la noi oamenii. Un om care este muscat de un caine, poate este chiar un om rau si cu ceilalti oameni nu numai cu cainii.
Stanica Maria-Irina
Va scriu indignata fiind de faptul ca Bucurestiul inca are o problema nerezolvata - cea a cainilor vagabonzi; mai degraba, as putea spune ca aceasta situatie a fost data uitarii, in urma cunoscutei vizite a faimoasei “Brigitte Bardot”, care a venit tocmai din Franta ca sa apere cainii nostri vagabonzi, ceea ce mi se pare o absoluta idiotenie, tinand cont de faptul ca distinsa doamna nu isi duce traiul de zi cu zi in Bucuresti pentru a cunoaste cum stau de fapt lucrurile… Nu mi se pare normal sa vad (de ex, in zona pta. Gemeni) o haita de 12 caini destul de bine hraniti umbland liberi pe strada - iar peste tot sa ne laudam ca suntem o tara europeana! Nu mi se pare normal sa merg pe strada si sa fiu atacata de cainele unei familii care sta la curte, dar care uita zi de zi sa inchida poarta sau sa-si lege cainele (si nu este cazul unei singure familii, va asigur - din experienta)! Nu mi se pare normal sa vin seara de la serviciu si sa fiu atacata de un caine maidanez chiar in fata scarii de bloc! Nu mi se pare normal sa fiu atacata de un caine (care bineinteles isi mai cheama inca vreo 3-4 alti caini in ajutor, ca doar are de unde!), iar concetatenii mei sa nu sara niciunul sa ma ajute, ba din contra, la final, dupa ce cu chiu cu vai am scapat, tot eu sa fiu de vina ca acel caine m-a atacat - “ca mi-a fost frica!”.
In acest caz stau si ma intreb: Bucurestiul asta e locuit de caini sau de oameni?
Inca nu am gasit raspunsul la aceasta intrebare, dar inclin sa cred ca vom deveni un oras al maidanezilor, fiind vizitati doar de cei care vor vrea senzatii tari!
Tudora Sanda
Moderatorii de la realitatea chiar nu stiu,sau se fac ca nu stiu, ce FONDURI primeste ecarisajul Bucuresti. D-na Panaitescu nu e o iubitoare de animale si nici de oameni.Aceeasi situatie e si la Constanta. Noi oamenii de rind STIM ca sunt in joc fonduri FABULOASE, si ca nu se doreste rezolvarea ciinilor fara stapin. In felul asta ecarisajul s-ar inchide si ei ar ramine fara FONDURILE pe care le manevreaza doar in inteses propriu si nu dau socoteala nimanui pentru asta. Ginditi-va sa puneti problema BANILOR pe care ecarisajul ii primeste si atunci veti intelege ce se petrece de fapt, desi eu sunt convinsa ca dv.
Personal discutam ieri cu o vecina si imi exprimam nedumerirea de ce oare nu au continuat cu castrarile cu care incepusera cu ani in urma, ca pina acum ar mai fi fost doar citiva ciini pe strada, si aia batrini. M-a facut naiva si mi-a spus ca e vorba de fonduri mari, pe care le primesc atita vreme cit ciinii EXISTA pe strazi. Stiam ca e vorba de BANI, dar doream sa mai aflu inca o opinie, sa stiu cumva ce gindeste omul simplu. CUM DE VA FACETI CA NU STITI, ca in fond si noi si ciinii suferim de aceeasi parte a baricadei. Va rog, intrebati pe d.Panaitescu de banii pe care ii primeste si mai ales cui justifica pe ce ii cheltuie. Veti avea mari surprize. Repet, eu sunt din Constanta, unde MAZARE, nu da pamint nimanui care ar fi vrut sa faca ecarisaj particular. Ar fi trebuit in felul asta sa imparta din FONDURI.
Gaga Vasile
Consider ca banii care au venit pentru crearea de adaposturi au fost mancati de cine a stiut de ei !
Propun emiterea unei O.U. (tot suntem condusi astfel ! ) , prin care toti acei care vor sa detina caini , sa le faca adapost si sa stea inchisi. Cainii care sunt gasiti liberi sa fie ridicati , tinuti cateva zile si apoi eutanasiati , iar daca sunt revendicati de cineva sa fie incredintati contra unor sume de bani echivalente cu cheltuielile de ingrijire + o amenda pentru ca n-a avut grije de el .
Se pare ca aceste animale care se inmultesc asa de repede au mai multe drepturi decat oamenii !
Monica Popescu
Din pacate cazul fetitei din Constanta este un al caz tipic al ignorantei, nepasarii si iresponsabilitatii oamenilor din Romania. Cum ajung cainii pe camp, la marginea oraselor, pe strazi ? Este, din nefericire, o practica foarte des intalnita in Romania abandonul de animale. Oare oamenii care procedeaza astfel se gandesc la consecinte ? Raspund pentru faptele lor ? In tarile civilizate abandonarea unui caine se considera un act de cruzime si este pedepsit ca atare. Animalele abandonate sau lasate fara supraveghere, fie ele de cai, vaci sau caini constitue un pericol public. Daca vom continua sa pedesim animalele, precum in Evul Mediu si nu oamenii nu vom avea nici un rezultat. Autoritatile sa se implice si sa-i sanctioneze pe cei care abandoneaza animale.Nu problema cainilor fara stapan trebuie rezolvata ci problema stapanilor fara caini. Ca dupa fapta si rasplata….
In ceea ce priveste siguranta in oras, toamna trecuta am fost agresata, nu un caine ci de un individ violent, cu siguranta drogat, in plin centru al Bucurestiului, la ora 7 seara si nu a intervenit nimeni. Nici urma de politist prin zona !!!!
Astăzi de dimineaţă m-am trezit din cauza zgomotului unei drujbe. Am fost un pic nedumerită, deoarece ştiam că încă săptămâna trecută s-a făcut toaletarea copacilor de lângă blocul meu. Ei bine, azi s-a trecut la tăierea copacilor dintre blocul meu şi cel vecin. Chiar dacă spaţiul verde dintre cele două imobile nu e mare şi, oricum, doar atâta aveam, căci în jur sunt numai blocuri, Primăria sectorului 3 a decis să taie copacii de aici şi să facă o parcare. “Aşa a decis primarul şi noi aşa facem. Sunaţi-l pe primar şi vorbiţi cu el! Spuneţi-i adimistratorului de bloc să meargă la primărie să ceară să vă facă un parc. “, mi-a răspuns şeful echipei care conducea lucrările când m-am dus să îl întreb ce se întâmplă şi de ce noi suntem văduviţi chiar şi de oaza asta de verdeaţă. A decis şefu şi oamenii asta fac. Ca jurnalist îl pot suna pe primar, însă nu poate face asta orice cetăţean al sectorului 3 atunci când are o problemă. Sigur, lucrătorul de la primărie îşi bătea joc de mine deşi e plătit şi din banii plătiţi de mine ca impozit.
Nu înţeleg de ce a decis primarul Negoiţă să facă parcare între două blocuri. Oare chiar e bine să stăm noi cu maşinile sub fereastră? Oare e bine să faci o parcare între două blocuri atât de apropiate? Oare se merită să tai copacii chiar dacă noi rămânem cu foarte puţin spaţiu verde? Oare într-o bună zi chiar ne vom trezi dimineaţa invadaţi de betoane? Acestea au fost întrebările pe care mi le-am pus azi de dimineaţă când m-am trezit. Iar după ce am vorbit cu şeful echipei care mi-a spus că “primarul” a decis tăierea copacilor şi amenajarea parcării, m-am întrebat şi dacă nu cumva ceea ce e decis edilul sectorului 3 este exces de zel. Vine campania electorală şi ar da bine să spună că a rezolvat şi problema parcărilor.
Prin urmare, am deschis siteul primăriei de sector şi am scris două mailuri la departamentul de urbanism şi un altul la serviciul de sesizări. Apoi am sunat şi la dispecerat şi am făcut o reclamaţie care a fost înregistrată. Am vorbit şi cu preşedinta asociaţiei noastre de locatari să intervină pentru ca lucrătorii primăriei să nu mai taie copacii. Din păcate, cât timp am făcut eu toate astea copacii au fost tăiaţi. Răul a fost făcut!!!! Au fost puse bordurile, iar mâine va fi turnat asfaltul. Gata, vom fi invadaţi de betoane!
Sigur, trebuie să recunosc că în sectorul 3 s-au făcut multe lucruri bune, dar mi-aş dori să se păstreze spaţiile verzi. Asta ca să nu se zică că sunt cârcotaşă. Ataşez şi câteva fotografii ca să fie totul mai clar.
Raluca Şeinoiu
Vizita de săptămâna trecută a cuplului prezidenţial francez a fost şi un important subiect monden. Carla a fost vedeta acestei vizite, eclipsând-o chiar şi pe suverana britanică. Fotografii i-au surprins pe cei doi “porumbei” în timpul unei plimbări pe Tamisa.
Un moment de tandreţe care ne arată cât sunt de îndrăgostiţi şi cât de umani….
Raluca Şeinoiu
foto: Lefigaro.fr
