Dec23rd
Marți, Decembrie 23rd, 2008
Sorin Oprescu vrea iar în Cartea Recordurilor.Cu Moş Crăciunii am înţeles. Dar cea mai mare şi mai scumpă fîntînă din Europa ? 8,6 milioane de euro?! Ca să orneze un oraş plin de jeg, în care şcolile sunt împuţite, gradiniţele insuficiente, trotuarele cu gropi, străzile fără rigole şi canalizarea la pământ. Un oraş al câinilor maidanezi, al caselor de patrimoniu demolate, arse, distruse. Un oraş fără cămine pentru bătrâni, fără adăposturi pentru oamenii străzii, unde aceştia să facă măcar un duş, să nu ne umplem de păduchi în tramvai. Un oraş cu transportul în comun la pământ, în care oamenii stau ca sardele şi îşi numără nasturii la coborîre şi îşi verifică bzunarele. Un oraş în care nu e bine să fi avut nenorocul să te naşti cu un handicap, pentru că nu există semafoare cu semnale audio pentru orbi, nu există rampe pentru cărucioare, sau cele care există sînt o bătaie de joc, numai bune să îşi rupă picioarele şi ăia sănătoşi. Un oraş cu tot mai puţini copaci, aproape fără parcuri, dar cu borduri schimbate anual şi multe arduri de fier! Lista ororilor din Bucureşti e lungă şi puteţi să o completaţi. Între timp noul primar s-a gândit că o Capitală mizeră ca a noastră are nevoie de o fântână cântătoare? 8,6 milioane de euro?! Sigur,dacă aruncăm bani pe palmieri, de ce nu ? Dar să cânte frumos.
PS
400.000 de euro s-au topit deja, pe clasicul studiu de fezabilitate. Ce-o fi aia nu ştiu,dar de costat, costă. Mai mult decât cărţile pentru o bibliotecă. Sau câteva caculatoare.
Posted in | 7 Comments »
Dec16th
Marți, Decembrie 16th, 2008
Nu ştie să se mişte în lumea politicii. Nu face compromisuri. Aceleaşi vorbe care au fost blazon pentru Monica Macovei sînt un scuipat pentru Theodor Stolojan. De ce nu avem nevoie de oameni intransigenţi ? De ce credem mereu că un politician trebuie să înghită nu o broască rîioasă pe zi, ci una la fiecare frază?! Stolojan nu e un copil, ştia ce îl aşteaptă, spun alte voci. Poate da, poate nu. Poate a avut naivitatea să creadă că va fi premierul de care ţara are nevoie. Dar poate ţara nu avea nevoie de Guvernul care i s-a servit ,,în plic”.
Dacă îl cunoşti pe Stolo, ceea ce nu e întotdeauna uşor, ştii că un om care face snowboard , ceva mai greu decât schiul, nu are nervii în pioneze, ci calculează continuu primejdiile pe care trebuie să le ocolească. În cazul de faţă primejdiile au devenit limpezi : nu putea să schimbe miniştrii PSD, care şi-au rezervat ministerele-cheie în economie, dar putea încasa castanele. Nu putea impune programul de guvernare , dar ar fi putut să asiste la creşterea inflaţiei şi să gireze o prăbuşire economică. Fără să aibă un partid în spate, pentru că liberalii alipiţi la PD au fost tot timpul doar ,,L” de după cratimă. I se reproşează că nu a vrut să fie parlamentar. A fost un gest asumat - a fost motorul PNL-ului, dar nu vroia să taie frunză la câini în Parlament. Aşa cum nu vroia nici să ţină de urât cucuvelei de la Cotroceni. Acelea au fost riscuri asumate, calculate. Acum, a crezut că va FACE un Guvern, nu că va i se va DA un guvern. Pentru că nu a acceptat jocul a apărut varianta ,,l-au lăsat nervii”, are Alzheimer. Dacă ar fi acceptat jocul, era sănătos la cap. De ce admirăm oportuniştii şi îi dispreţuim pe cei care au curajul să spună NU ?
Posted in | 10 Comments »