Blogul Doinei Doru

Ştiu că că mulţi vor sări în sus din cauza acestui titlu, dar lucrurile cam aşa stau. Teo Peter a fst ucis de două ori - mai întâi de un soldat beat ( soldaţii americani nu sunt nici ei profesori universitari sau fete de pension, sunt tot nişte maşini cu muşchi şi fără creier, programate să lupte, ca orice soldat de pe lumea asta, fără mulţi neuroni, antrenaţi să ucidă. Acţionezi iute, sau mori). A doua oară Teo Peter a fost ucis de noi şi cei care ne reprezintă.

1) Poliţia nu a fost capabilă să ia probe de sânge de la locul accidentului, ca să stabilească faptul că Teo Peter se afla în taxiul făcut ţăndări. E o procedură standard, simplă şi pe care o face orice criminalist cât de cât antrenat. Ai noştri au acţionat ca nişte ghioage. Dacă îşi făceau treaba calumea, existau TOATE probele la dosar,inclusiv cele ADN, nişte poze cu victima etc. Aşa, există ceea ce justiţia americană numeşte ,,reasonable doubt”, adică ceva care nu poate fi dovedit fără umbră de dubiu.

2) La nepăsarea poliţienească se adaugă nepăsarea crasă a şoferului de taxi. El a mers cu viteză mai mare decât cea legală (la fel şi soldatul american), el a pus viaţa clientului în pericol şi apoi s-a dat pitic şi a REFUZAT să depună mărturie în proces, deşi i se plăteau cheltuielile de transport. A REFUZAT. El era cel care putea să spună ,,da, acesta e omul care se afla în maşină cu mine, da, acesta e cel care a murit lângă mine'’. Oare doarme bine noaptea ?! Probabil că da, pentru că dacă VanGoethem doarme bine, de ce ar avea coşmaruri şoferul nostru de taxi ?

3) Un expert american a venit să studieze locul faptei. A calculat viteza, a măsurat strada şi a ajuns la concluzia că vina este a ambilor şiferi :dacă MĂCAR unul dintre ei ar fi mers cu viteza legală, nu s-ar fi întâlnit şi accidentul nu ar fi avut loc. Nu am auzit ca şoferului de taxi să i se impute ceva, să i se ceară ceva. E alb ca neaua ( Doamne fereşte să nimereşti în maşină cu aşa specimen!), ba chiar a dispărut din poveste,deşi este personajul-cheie al anchetei.
4) Acelaşi expert american - altfel o persoană respectabilă şi chemată în multe cazuri complicate de acest gen , a constatat că semnul de circuaţie de la intersecţia morţii este meschin de mic şi pitit între frunzele unui copac ( e drept, în SUA sunt uriaşe şi puse la vedere) . După trei ani semnul de circulaţie e la fel de mic şi la fel de bine pitit între frunze, semn că nici celor care administrează Bucureştiul, nici celor de la poliţia rutieră nu le pasă defel. Dovada : între timp în locul acela continuă să se producă accidente mortale.

Sigur că Armata americană a făcut tot ce a putut să îşi apere omul. Nu din dispreţ faţă de poporul român, ci din solidaritate soldăţească ( şi ai noştri fac la fel, dacă vă amintiţi cum un anume colonel Bernevig a scăpat după ce a spulberat două bătrîne la Ciolpani ) . Dar noi le-am furnizat toată ,,muniţia”. Cu amărăciune spun că înainte de a le cere altora să ne respecte, trebuie să pretindem respect din partea autorităţilor române şi a concetăţenilor noştri. De aici trebuie început şi aoi, să pretindem respect de la alţii. Aceasta mi se pare lecţia tragică primită de la Teo Peter.

Înţeleg durerea familiei lui Teo Peter, dar nu înţeleg cum îşi închipuie cineva că preşedintele american poate ,,pune o vorbă'’ sau poate trage de urechi justiţia ?!! Am uitat că Bill Clinton a fost anchetat de un procuror care l-a vânat timp de 8 ani ? Credem că  în democraţiile adevărate preşedintele primeşte/dă telefoane procurorilor, judecătorilor ?! Ei bine, nu. Iar a cere aşa ceva nu arată decât o mentalitate orientală, unde totul se rezolvă cu peşcheşuri şi pile. Ar fi a doua lecţie pe care trebuie să o tragem din moartea tragică a lui Teo Peter.