Blogul Doinei Doru

MONICA LOVINESCU

Din această dimineaţă despre Monica Lovinescu ar trebui să vorbesc la trecut. Dar nu pot. Zeci de ani i-am auzit vocea la radio Europa Liberă şi vocea aceea m-a ajutat să ţin calea dreaptă, a fost un adevărat zid între mine şi propaganda comunistă.Pentru generaţia mea, pentru cei dinaintea mea, Monica este un reper. O ascultam şi ştiam că există dreptate, există libertate, există artă şi bun gust, există democraţie şi reguli. Ştiam că trăiesc într-o lume anapoda, dar ştiam să deosebesc strâmbătatea de normalitate pentru că Monica Lovinescu era un reper. Monica nu ne-a urât pe noi, românii, deşi nişte români au incendiat -la propriu - biblioteca tatălui ei, criticul literar Eugen Lovinescu, i-au încarcerat şi ucis mama, au dat ordin să fie ea însăşi redusă la tăcere. Monica Lovinescu m-a învăţat să fac deosebirea între români şi ticăloşi. Tăioasă, dar niciodată cu ură, niciodată nedreaptă. Monica Lovinescu a fost unul dintre puţinele repere morale pe care le-am avut în perioada întunecată a comunismului şi îi mulţumesc pentru că vocea ei, vorbele ei, au stat între mine şi spălarea creierului practicată pe tote căile în România comunistă. Îi mulţumesc că m-a învăţat să judec cu propriul meu cap.

Simţeai ascultând-o o imensă demnitate. O imensă generozitate. Să ne gândim doar la cele două apartamente - unul în Bucureşti, recuperat cu greu , pentru că era locuit chiar de securistul care i-a persecutat mama -, iar celălalt la Paris, pe care le-a lăsat tot românilor. Generozitatea aceasta se simţea dincolo de fermitatea judecăţilor , fie literare, fie morale.

Unii răsuflă acum uşuraţi că au scăpat de privirea ei scrutătoare. Alţii sunt uluiţi şi îndureraţi. Mie îmi este dor de vocea ei, de judecata ei limpede, de adevărul pe care îl spunea drept, fără ocolişuri. Dar Monica va trăi atâta vreme cât vom vrea noi, atâta vreme cât vom încerca să ne ridicăm la înălţimea principiilor ei. Monica Lovinescu, o femeie micuţă şi fragilă, a luptat cu un întreg sistem represiv cu o singură armă - cuvântul. E lecţia pe care nu trebuie să o uităm.Doamna Monica Lovinescu a câştigat bătălia pentru adevăr.Ştiam că e bolnavă şi totuşi, în ciuda tuturor evidenţelor , credeam că se va face bine. Nu credeam că va pleca vreodată. Cel puţin nu în timpul vieţii mele. De aceea despre Monica Lovinescu refuz să vorbesc la trecut. Ea este, pentru că a clădit ceva ce nu se mai poate dărâma.

Drum bun,Monica!

PS

Pentru cei care nu ştiu despre cine vorbesc aici mai există o şansă să o vadă, să o audă în filmul lui Alexandru Solomon ,,Razboi pe calea undelor”.

Posted in | 2 Comments »

CE MAI DEMOLĂM (3)?

Când s-au retrocedat casele, m-am bucurat. Era un act de dreptate. Acum văd cealaltă faţă a justiţiei. Atât cei care au luat nişte case pe nimic, în baza legii 10, cât şi adevăraţii proprietari, vând pe rupte şi tot pe rupte casele vechi se demolează şi se construiesc la iuţeală nişte orori de blocuri. Albastre, roşii, galbene, placate cu gresie şi faianţă, din fier şi sticlă, o imitaţie de cea mai proastă speţă de New York . Noile blocuri care urâţesc piaţa Aviatorilor şi se pregătesc să apară ca bubele în Piaţa Palatului Regal seamnănă tot atât de mult cu arhitectura modernă din Paris şi New York, cum seamănă acele obiecte în care Isus are în loc de inimă un ceas, cu Capela Sixtină! Nu vreau să irosesc multe vorbe pentru ceva urât, lipsit de gust. Ce nu înţeleg este frenezia cu care primarii şterg de pe faţa ţării istoria interbelică şi chiar mai veche a României. Iresponsabilitatea şi lăcomia lor mă cutremură. Nu e vorba că nu sunt bucureşteni. Acelaşi lucru se întâmplă şi la Iaşi şi la Timişoara şi în toate marile oraşe. Nu pricep ,,edilii” că istoria şi arhitectura fac parte din averea noastră, ca naţiune şi că nu trebuie spulberate? Praga a fost reconstruită după bombardament, exact ca înainte. De ce nu au făcut oare zgârie-nori ?! Dresda, rasă de bombardamentele împotriva naziştilor a fost refăcută clădire cu clădire, stradă cu stradă. Coventry,ras de bombele germane, a fost refăcut cu vechile planurii pe masă. Oraşele de zgârie nori s-au făcut pe terenuri virane, nu demolând locurile în care au stat marii înaintaşi. Nu dărâmi casa Ghika, casa lui Paulescu, casa lui Lipatti, nu dărâmi case vechi de 200 de ani, ca nu cumva să rămână neîmplinit visul lui Ceauşescu de a rade orice urmă de istorie a Bucureştiului,sau de a piti clădiri frumoase precum Ateneul sau Palatul Culturii din Iaşi, în spatele unor orori de fier şi sticlă (varianta ,,românească” a turnuleţelor ,,ţigăneşti”. Tot un drac!) Unde sunt arhitecţii ? Ce face Ministerul Culturii ? Pe unde doarme Comisia Monumentelor Istorice ? De ce nu sunt daţi afară din breaslă aceşti oameni, de ce nu sunt concediaţi ? Poate nu am cerut destul de tare, poate nu contează ce spune ,,prostimea” prin ziare, pe la televizor sau prin petiţii ?

Pentru cei cărora le pasă, pot intra pe site-ul ,,Salvaţi Bucureştiul” şi nu numai. Iată o adresă unde puteţi să aflaţi cum au fost oraşele noastre şi cum vor arăta , după mintea edililor: http://www.romanianews.net/index.php şi la http://www.romaniamea.ro/

Posted in | 1 Comment »

ACEEAŞI TAXĂ,CU DOUĂ… PĂLĂRII

Nu am maşină, nicinu am de gând să îmi iau. De aceea nu ar trebui să mă intereseze rivigneta.Mă interesează însă că nu doar autorităţile au memoria scurtă, ci şi cetăţenii.Poate e una dintre puţinele dovezi că şi unii şi alţii sunt oameni. Dar să revin la rovignetă. În timpul guvernării CDR, când era ministru al Transporturilor,Traian Băsescu a propus o taxa de drum, care a fost botezată de popor ,,taxa Băsescu”, pentru repararea drumurilor, desigur. Te duceai la CEC,dădeai banul,luai un abţibild numit rovignetă, îl lipeai pe geam şi gata. Dar aşa cum se întâmplă mereu la noi, după o vreme abţibildurile au dispărut. Şoferii s-au agitat. Noul Guvern a declarat că e suficientă chitanţa care dovedeşte că ai plătit. O ţineai în portofel,nu în geam. S-a mai gândit noul guvern şi taxa Băsescu a fost introdusă în preţul benzinei.Mai simplu, fără cozi la ghişeele de la CEC.Nu înseamnă că a disărut, dar ş-a dizolvat în benzină şi numele ei a rămas o amintire la fel ca şi sloganul ,,Aici sunt banii dumneavoastră” afi;at pe unde se reparau drumuri.

Dar, iată că rovigneta a reînviat. Nu a fost extrasă din preţul benzinei şi plătită iar separat, ci sub forma unei noi taxe, pentru că aia veche, v-am spus, s-a dizolvat în benzină, lumea a uitat de ea, au uitat toţi miniştrii, chiar şi cel care a inventat-o. Pe toţi i-a lovit amnezia:şi pe plătitori şi pe încasatori. Taxa de drum a reapărut ( să nu o confundăm cu cea de mediu, zisă şi de primă înmatriculare,sau invers).Nu, a apărut ca şi cum nu ar fi fost niciodată ,cu scopul precis de a repara drumurile,aşa cum trebuia să facă şi cea veche. Iar acum, nişte oameni propun introducerea ei în benzină, poate pentru că nu avem abţibilduri, sau poate pentru că acolo îşi pierde mai uşor urma.

Nu am maşină şi nici nu vreau. Prea multă bătaie de cap, prea multe taxe. De ce m-ar interesa această taxă, atunci? Pentru că aşa se poate dubla, tripla ORICE TAXĂ, deoarece ,noi, cetăţenii, avem memoria scurtă. Deoarece am învăţat de mici afurisita de zicală ,,capul plecat sabia nu-l taie” şi nenorocita de poezioară ,,căţeluş cu părul creţ…”

Posted in | 2 Comments »

TEO PETER ŞI NEPĂSAREA ROMÂNEASCĂ

Ştiu că că mulţi vor sări în sus din cauza acestui titlu, dar lucrurile cam aşa stau. Teo Peter a fst ucis de două ori - mai întâi de un soldat beat ( soldaţii americani nu sunt nici ei profesori universitari sau fete de pension, sunt tot nişte maşini cu muşchi şi fără creier, programate să lupte, ca orice soldat de pe lumea asta, fără mulţi neuroni, antrenaţi să ucidă. Acţionezi iute, sau mori). A doua oară Teo Peter a fost ucis de noi şi cei care ne reprezintă.

1) Poliţia nu a fost capabilă să ia probe de sânge de la locul accidentului, ca să stabilească faptul că Teo Peter se afla în taxiul făcut ţăndări. E o procedură standard, simplă şi pe care o face orice criminalist cât de cât antrenat. Ai noştri au acţionat ca nişte ghioage. Dacă îşi făceau treaba calumea, existau TOATE probele la dosar,inclusiv cele ADN, nişte poze cu victima etc. Aşa, există ceea ce justiţia americană numeşte ,,reasonable doubt”, adică ceva care nu poate fi dovedit fără umbră de dubiu.

2) La nepăsarea poliţienească se adaugă nepăsarea crasă a şoferului de taxi. El a mers cu viteză mai mare decât cea legală (la fel şi soldatul american), el a pus viaţa clientului în pericol şi apoi s-a dat pitic şi a REFUZAT să depună mărturie în proces, deşi i se plăteau cheltuielile de transport. A REFUZAT. El era cel care putea să spună ,,da, acesta e omul care se afla în maşină cu mine, da, acesta e cel care a murit lângă mine'’. Oare doarme bine noaptea ?! Probabil că da, pentru că dacă VanGoethem doarme bine, de ce ar avea coşmaruri şoferul nostru de taxi ?

3) Un expert american a venit să studieze locul faptei. A calculat viteza, a măsurat strada şi a ajuns la concluzia că vina este a ambilor şiferi :dacă MĂCAR unul dintre ei ar fi mers cu viteza legală, nu s-ar fi întâlnit şi accidentul nu ar fi avut loc. Nu am auzit ca şoferului de taxi să i se impute ceva, să i se ceară ceva. E alb ca neaua ( Doamne fereşte să nimereşti în maşină cu aşa specimen!), ba chiar a dispărut din poveste,deşi este personajul-cheie al anchetei.
4) Acelaşi expert american - altfel o persoană respectabilă şi chemată în multe cazuri complicate de acest gen , a constatat că semnul de circuaţie de la intersecţia morţii este meschin de mic şi pitit între frunzele unui copac ( e drept, în SUA sunt uriaşe şi puse la vedere) . După trei ani semnul de circulaţie e la fel de mic şi la fel de bine pitit între frunze, semn că nici celor care administrează Bucureştiul, nici celor de la poliţia rutieră nu le pasă defel. Dovada : între timp în locul acela continuă să se producă accidente mortale.

Sigur că Armata americană a făcut tot ce a putut să îşi apere omul. Nu din dispreţ faţă de poporul român, ci din solidaritate soldăţească ( şi ai noştri fac la fel, dacă vă amintiţi cum un anume colonel Bernevig a scăpat după ce a spulberat două bătrîne la Ciolpani ) . Dar noi le-am furnizat toată ,,muniţia”. Cu amărăciune spun că înainte de a le cere altora să ne respecte, trebuie să pretindem respect din partea autorităţilor române şi a concetăţenilor noştri. De aici trebuie început şi aoi, să pretindem respect de la alţii. Aceasta mi se pare lecţia tragică primită de la Teo Peter.

Înţeleg durerea familiei lui Teo Peter, dar nu înţeleg cum îşi închipuie cineva că preşedintele american poate ,,pune o vorbă'’ sau poate trage de urechi justiţia ?!! Am uitat că Bill Clinton a fost anchetat de un procuror care l-a vânat timp de 8 ani ? Credem că  în democraţiile adevărate preşedintele primeşte/dă telefoane procurorilor, judecătorilor ?! Ei bine, nu. Iar a cere aşa ceva nu arată decât o mentalitate orientală, unde totul se rezolvă cu peşcheşuri şi pile. Ar fi a doua lecţie pe care trebuie să o tragem din moartea tragică a lui Teo Peter.

Posted in | 3 Comments »

PROSTIA ARE CIZME

Un Summit într-o capitală aproape evacuată e destul de neobişnuit. Un Summit fără proteste e şi mai neobişnuit. Şi, dacă nu erau, ar fi trebuit inventate, ca să lăsăm impresia unei democraţii. Dar am avut puţin noroc. Mai întâi au fost prinşi ,,anarhişti” la Calafat! Cu broşurele şi - culmea infracţiunii, mici dicţionare de fraze utile în limba română. Poliţia s-a îmbăţoşat şi a prins ,,infractorii” care nu sunt de acord cu NATO. La Calafat! Apoi au apărut 40 de tineri, care au închiriat o hală la fosta uzină Timpuri Noi - departe de orice zonă ,,zero”- înarmaţi cu bannere şi vopsele. Au încălcat vreo lege ? Nu. Au avut o altercaţie cu un paznic. Asta înseamnă o amendă. Dar nu, poliţia a descins aşa cum nu e capabilă la bătăile dintre clanurile ţigăneşti, şi i-a umflat. Curat neconstituţional! Dar au fost băgaţi în dube şi duşi la poliţie, cu ochii umflaţi şi picioarele rupte. În sediul poliţiei au stat multe ceasuri ca poliţia să descopere ce legi au încălcat! Adică brava poliţie română a dat cu bâta în baltă şi a arătat ce ţară frumoasă avem, câtă libertate şi consens, ce vigilente sunt forţele de ordine să nu mişte nimeni în front şi toţi să gândim la fel! Apare şi la noi un firicel de protest anti-NATO? Poliţia dă în clocot. Ei bine, ceva ce nu promitea să fie protest, ci doar un fîs, tocmai s-a aşezat pe prima pagină a ziarelor, datorită şi numai datorită unor inşi care au gândit cu cizmele.

Posted in | 2 Comments »