Blogul Doinei Doru

Imi imaginez cum dimineaţa ,la cafea, edilii şi arhitecţii angajaţi prin primăriile bucureştene se întreabă ,,ce mai avem de demolat ?” Da, mai avem de demolat destul. Da, cred că Bucureştiul nu este destul de urât, cred că mai este loc suficient pentru clădiri înrudite cu Secţia de Poliţie nr. 1, de pe bulevardul Prezan , fostul Ana Ipătescu. Cei care nu au văzut-o, merită să facă o ,,plimbare la şosea'’ ca să vadă o expresie aproape perfectă a urâtului în arhitectură, care bate de departe vilele ţigăneşti cu turnuleţe (alea măcar sunt inspirate de nişte castele nemţeşti!). Ei bine, clădirea despre care vorbesc este făcută cu aprobare de la primărie, de la un arhitect plătit din banii bucureştenilor , după planurile unui alt arhitect (?!), construită de o firmă plătită şi ea din taxe şi impozite. Nimeni nu a făcut muncă voluntară ca să ridice oroarea în albastru şi inox. Între frumoasele case de pe bulevardul Prezan răsare un buboi albastru, semirotund, nici prea scund, nici prea înalt, nici prea lat, dar nici îngust, încercuit cu deja celebrele bare de inox ( la fel de hidoase ca şi turnuleţele de la hulitele vile ţigăneşti), cu termopane, desigur şi cu scări cu balustradă lucioasă. E atât de urâtă clădirea cu pricina, încât îşi taie respiraţia şi stabileşte un nou etalon şi record în domeniu. În locul acestei hidoşenii era o casă boierească, albă, cu o curte incercuită de un gard de piatră şi o intrare cu arcadă. S-a dus. Şi nu e singura. Puţin mai departe, la intersecţia dintre mareşal Prezan cu Visarion o altă clădire fermecătoare, e pe trei sferturi demolată. În urmă cu doi ai era bine-mersi, avea nevoie de oarece reparaţii, dar cine nu are?! Acum e acoperită de un cearşaf care ne avertizează - pericol de prăbuşire! Greu şi inutil de înţeles cum s-a ajuns la demolarea ei, cine a pus apostila pe cererea de a intra cu buldozerul într-o clădire scăpată de ochiul ceauşist. Oricum, casa nu mai are zile multe. De ce nu demolăm complet tot bulevardul, ca să facem în locul caselor nişte blocuri trainice, frumoase şi, mai ales bănoase ?!

Lucrul se întâmplă,însă, pe tăcute şi pe sărite. Clădirea în care până nu demult îşi avea sediul PRM, pe strada Georges Clemenceau (fosta Gabriel Peri) nr. 8-10, e pe cale să fie şi ea demolată. În locul geamurilor sunt nişte hăuri negre, iar vecinii se uită cu tristeţe cum şi această casă, ascunsă cumva în spatele Ateneului, va avea soarta celei de pe Visarion. Ce face Primăria, cum ne apără patrimoniul arhitectonic, cum rămâne cu ,,micul Paris'’ ? Răspunsul poate fi găsit şi pe strada Traian unde, până acum un an, la numărul 244, era o casă arătoasă, construită pe la 1800, cu vitralii şi o grădină prietenoasă,plină de  iederă. Casa era pe lista monumentelor de patrimoniu, dar din ea a mai rămas doar soclul. Totul în jur e demolat.

Şi, pentru că pomeneam mai sus despre Paris, acolo conservarea este obligatorie, iar primarilor sau proprietarilor nu le trece prin minte să demoleze istoria Parisului. Oraşul se dezvoltă, dar pentru asta a fost conceput fascinantul cartier La Defence, destinat afacerilor. Clădirile futuriste, din sticlă şi oţel îşi taie respiraţia. Este mai frumos decât New Yorkul, are personalitate, respiră şi, deşi grandios, nici nu te sufocă, nici nu te striveşte. Poate primarii bucureşteni nu l-au descoperit, încă, şi dacă nu au drum pe acolo, un simplu click pe net le poate lărgi orizontul cultural. Nu trebuie să dărâmi istoria unui oraş pentru ca să o înlocuieşti cu clădiri urâte, trase la indigo şi aşezate pe un teren nisipos, sub care, culmea ghinionului, mai e şi o falie tectonică!