Alegerile din America sunt pasionante şi dacă nu pricepi sistemul electoral.
Victoria republicanului McCaine, o persoană onorabilă, veteran de război şi republican moderat, este umbrită de competiţia din Partidul Democrat. De aici a venit surpriza - o femeie, fostă primă doamnă şi un senator de culoare, cu tatăl kenian get-beget! Am văzut filme în care la Casa Albă ajungea ba o femeie, ba un negru, dar iată că realitatea a început să imite ficţiunea ( ca să îl citez pe Oscar. Oscar Wilde,desigur). Prezenţa celor doi a stârnit interesul lumii asupra unor alegeri care, altfel, ar fi putut fi concentrate în special pe miza irakiană. Dar,nu. America ne-a rezervat surpriza unei competiţii unice în istorie şi despre care mulţi credeau că ar putea fi posibilă în undeva secolul următor.
Până acum oamenii au fost fascinaţi de discursul perfect optimist al carismaticului Obama. Foloseşte cuvintele lui John Kennedy şi tonul lui Martin Luther King. Dar a reuşit să treacă dincolo de condiţia unui candidat de culoare şi să câştige sprijinul tinerilor albi, femei şi bărbaţi vrăjiţi de vântul schimbării. Donaţiile pentru campania sa sunt uriaşe, în vreme ce Hillary a apelat la propriul cont bancar. Hillary este sprijinită de femeile mai puţin tinere, care văd în alegerea ei şansa ca mişcarea feministă să câştige şi ultimul trofeu.De asemenea are spijinul multor americani de culoare, al hispanicilor şi al altor minorităţi, în general sărace, care sunt hotărâte să voteze nu în funcţie de culoare şi sex, ci de felul în care vor arăta impozitele! Pentru că dincolo de spectacol şi spectaculos, americanii votează în funcţie de cum stă economia. Iar carismaticul Obama nu a vrut să intre în,, amănunte'’ cum ar fi de unde va lua bani ca să rezolve criza energetică, cum va rezolva criza din sectorul vânzărilor de locuinţe, de unde bani pentru un sistem de sănătate mai bun, pentru accesul tuturor la învăţământ. Aceste ,,tehnicalităţi” sunt punctul forte al lui Hillary. Ea vorbeşte limpede şi cu argumente despre bani, progres şi bunăstare. Ştie care sunt paşii pentru ca America să revină la prosperitatea pe care o avea înainte ca preşedinte să devină Bush -cel-Mic. Totul depinde dacă în următoarele confruntări - Mississippi, Pennsylvenia,Carolina, Oregon, Kentucy - alegătorii îşi vor aminti că administraţia Clinton a lăsat visteria plină, iar Bush, foarte goală. Pentru că şi cel mai simplu dintre americani ştie că trebuie să voteze în funcţie de cum vor arăta impozitele!
Hillary mai trebuie să învingă un obstacol: cel al ,,superdelegaţilor'’, membri de partid care fie sunt senatori, deputaţi sau guvernatori, fie au funcţii în alte organisme. Câtă vreme familia Clinton a fost la Casa Albă aceştia s-au temut de ei, dar nu i-au iubit. Există o mică posibilitate ca majoritatea acestora să treacă de partea lui Obama. Spun mică, pentru că nu pot ignora votul popular. Câtă vreme Hillay a fost în frunte au sprijinit-o. Când vântul schimbării i-a uflat pânzele corabiei Obama, au trecut de partea lui. Aşa că, în tabăra Democrată, totul poate fi câştigat sau pierdut. Deşi îmi place la nebunie Obama , iar ideea unui preşedinte negru la Casa Albă mi se pare o binevenită schimbare de mentalitate, pariez pe Hillary . În fond şi o femeie la Casa Albă este o schimbare spectaculoasă de mentalitate, iar una deşteaptă şi cu experienţa senatoarei de New York ar putea fi benefică nu doar pentru Statele Unite.