Blogul Doinei Doru

Oraş frumos, dar fără de noroc. Aşa mi se pare acum Clujul. Ani în şir a avut parte de fanteziile primarului  peunerist ( acu PDList), Gheorghe Funar.  A ridicat o statuie a lui Avram Iancu la concurenţă cu Isus din Rio de Janeiro, a săpat la temelia statuii lui Matei Corvin ( altfel, român care a urcat pe tronul Ungariei, ceea ce ar fi trebuit să îi salte orgoliul mâncătorului de unguri), poate-poate s-o dărâma, după care a vopsit bancile, stâlpii şi tot ce a văzut în cale  în trei culori  cunosc pe lume.

Venirea lui Emil Boc la primărie a adus şi speranţa. Speranţa portocalie a schimbării. Speranţa că frumosul oraş va deveni cosmopolit şi burghez ca pe vremuri, o bijuterie de arhitectură. Dar aerul schimbării s-a tranformat în aerul puterii. Mi se dă de ştire ca primarii PDL-işi vopsesc si ei tot ce văd în cale, de la banci la toalete ecologice, în portocaliu. În fine, fiecare cu  preferinţele sale coloristice, chiar şi la bude,  dar Clujul  ce vina are ? Dar arhitecţii de ce  tac?

La Metrou a avut loc, duminică, o defecţiune. Nu e mare lucru,  se întâmplă oriunde în lume. Diferenţa este că la Bucureşti călătorii au stat în tren, fără să li se spună nimic. În Londra se anuţă pe loc ce se întâmplă şi ce sunt sfătuiţi să facă oamenii. La noi, se dă din umeri.  ,,E ceva,probabil”, a fost singurul comentariu pe care l-am smuls de la unangajat al Metrorex. Şi multe indicaţii contradictorii. ,,Mergeţi două staţii şi vă preia altă garnitută .” ,,Mai bine luaţi tramvaiul.” Mai aşteptăm o jumătate de oră, pentru că afară plouă. Cei care vor să ajungă la Gara de Nord se impacientează - cum ajung, totuşi ? Pe rute ocolitoare. Una peste alta, NIMENI dintre cei care lucrează  la metrou, inclusiv mecanicul şi ajutorul său nu anunţă nimic. Mai trece o jumătate de oră şi trenul se pune în mişcare.  Spre Piaţa Uniri, e primul anunţ. Spre Gara de Nord, al doilea. (Pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu metroul bucureştean, cele două sunt pe linii diferite.)

De ce am povestit  o întâmplare oarecare ? Pentru că este un exemplu mic despre felul în care la noi orice informaţie, cât de banală, e secret de stat. E un exemplu cum funcţionărimea nu ştie să comunice, fie din lene, fie pentru că nu ştie să vorbească,  fie pentru că nu ştie dacă are voie să vorbească. Şi uite aşa, pâcla secretomaniei ne învăluie de la un oarecare accident la instituţiile cele mai înalte ale statutului. Uite aşa ne învăţăm să nu cerem, să nu întrebăm, pentru că ,,ştiu ei ce ştiu”. Noi, oile, nu. Dacă cineva întreabă, fie e băgăreţ,fie obraznic,  fie manipulat. Nimeni nu ne suspectează că putem gândi cu propria minte, că avem argumente şi că ştim să luăm decizii.

Nu ne plac medicii noştri.  Pe mulţi i-am vrea băgaţi în puşcărie şi  ocupă unul dintre cele mai joase locuri pe scara stimei naţionale.  Nu e tragedia lor, e a noastră. Peste două zile, la Târgul de Cariere Medicale sunt oferite peste 2.000 de posturi de medici, cu salarii între 2.000 şi 12.000 de euro, în spitale din 11 ţări europene, dar şi din Australia, Noua Zeelandă sau   din Orientul Mijlociu. Cine câştigă la noi 2 mii de euro, ca să nu ne ridicăm la cifra marilor specialişti, de 12 mii de euro pe luna?

Principalele specializări care se caută sunt anestezie, medicina de urgenţă, radiologie, chirurgie ortopedică, psihiatrie, dermatologie, medicina internă, chirurgie generală şi pediatrie. Spitalele care îi angajează sunt gata să le plătească drumul, cazarea, cursuri de limbi străine.  Vor pleca în Marea Britanie, Irlanda, Germania, Danemarca, Norvegia, Suedia, Olanda, Austria, Franţa, Malta, Spania, Australia sau Noua Zeelandă. Şi va mai fi o ediţie, la Cluj. De şase ani, medicii buni pleacă, organizat. Nu-i putem ţine aici, înglodaţi în datorii şi în dispreţul nostru.

Noi vom rămâne cu cei mai slabi sau cu moaşa comunală. Să ne trăiască! Şi să le tăiem salariile, să plece mai repede.

Trebuie să mărturisesc că admir tenacitatea celor câteva familii care domină fundaţiile pentru apărarea   maidanezilor. Au învins mai mulţi primari,  printre care şi pe Traian Băsescu - ceea ce nu e uşor ! Sunt mult mai eficiente în a obţine fonduri decât cele care se ocupă de copii. Fac scandal uriaş, tam-tam internaţional, vin cu Brigitte Bardot şi ne fac covrig. Reuşesc să impună o legislaţie  utilă mai mult lor decât patrupedelor, dar o impun şi fac lobby aşa cum nimeni nu face lobby în ţara asta pentru copii şi bătrâni.

Ei bine, asociţiile  pentru apărarea maidanezilor au avut încă o idee genială - să sterilizam TOŢI câinii, cu sau fără stăpân. Nu are importanţă că operaţia nu a reuşit la maidanezi, dintre care mulţi reuşesc performaţa să se înmulţească şi aşa, sterilizaţi!  O extindem la TOŢI câinii, de curte, de apartament, de buzunar. Pentru că aceştia sunt adevăraţii vinovaţi pentru înmulţirea maidnezilor.  Ei şi stăpânii lor iresponsabili. Aşa că, tăiem răul de la radăcină şi, după cum explica una dintre susţinătoarele legii, le dăm de lucru şi veterinarilor, că e criză! Acu’ totul e limpede şi o parte din criză rezolvată. Şi ca să fie câştigul mai bogat, au adăugat şi pisicile.

Sindicatele care stau acum în grevă şi duc de luni de zile tratative cu Guvernul poate învaţă ceva din tehnica  lobby-ului  de la Asociaţiile ,,cuţu-cuţu” . Ele se impun. Noi,nu.

A plouat. Bălţi pe trotuar, bălţi pe stradă. Maşinile trec cu viteză prin bălţi şi împroaşcă tot ce mişcă pe trotuar,pe lângă trecerile de pietoni. Sunt  un fel de sufragerii pe roţi, numai bune de urcat munţii. Dar circulă prin oraş, fără să le pese de trecători. Aceştia sînt cantităţi neglijabile, nişte jalnici care nu au avut bani de maşină. Aşa că îi stropesc de sus până jos cu zoaiele de pe stradă.Un şofer mi-a strigat să mă duc acasă,  ce caut pe stradă? Chiar? Ce caut pe trotuar, de ce îl oblig să oprească la trecerea de pietoni? De ce mă enervez când merge pe trotuarul acela meschin, îngustat ca să existe spaţii de parcare, dar încă trotuarul meu? Dar   nu s-a interzis încă circulaţia pietonilor ? Eh, e o scăpare, cred. Cât despre respectul pentru cel de alături, pentru cel care nu nu poate  sau nu vrea sau să aibă maşină , mai subţire, că nu merită dacă perge pe picioarele lui.

De prisos să spun că nu am văzut poliţişti şi,oricum, nu mai amendează demult pe nimeni pentru că udă pietonii.

Îl urmaresc pe dl. Cristian Diaconescu, un  ministru de externe, pe care îl regret, strivit de prostie. Nu a sa, a celor din jur. Pare să aibă o durere fizică. În urmă cu  cîteva zile  enumera problemele ,,minore” cu care se confruntă - un autocar de turisti romani căruia i s-a dat foc în Italia, pentru că era românesc. Un alt român împuşcat în aceeaşi ţară. Era treba lui să ceară socoteală,, dar ce  credibiliate ar fi avut în faţa partenerilor, în condiţiile în care acasă e o păruială continuă? Să reducem la o dimensiune mai măruntă - îl invitati la masă pe vecinul betiv, care îşi bate mereu nevasta? Îl ascultaţi când are nevoie de ceva. Nu, vă feriţi pentru că îl desconideraţi.  Cam aşa arată România în Europa. O ţară înfiptă în mijlocul Uniunii Europene, dar cu un compartament bananier, căreia nu îi pasa de criza economică. Singurul căruia  i-a păsat a fost euro - a sărit ca ars şi odata cu el accizele şi impozitele pe un an întreg.

Dl ministru de externe mai avea de dres ceva din imaginea noastra la UE Ne-am dat cu stângul în dreptul şi cine crede că acolo nu se traduce din româneşte şi nu se analizeaza cât de instabili sîntem, greşeşte.
Meciul ,,ba tu,ba tu” va continua. Nu cred că miniştrii PSD erau nişte lumini,mai degrabă invers. Dl. Cristian Diaconescu,însă, era o excepţie în marea de prostie, incompetenţă şi aroganţă care ne acoperă. Nu merita să îl doară capul dom caza prostiei altora. Din respect, îmi cer eu scuze, eu, cetăţeanul  pe care îl doare capul pentru că de 20 de ani batem pasul pe loc şi suntem trataţi iresponsabil şi fără respect.

PS.Îi rog pe prietenii şocaţi să asxulte sfatul preşedintelui - să îşi pună picioarele în apă rece şi să îmi spună dacă politicienii ne respectă. Sau dacă prostia altora nu le dă dureri de cap.

Asta e ceva ce nu înţeleg. Vrem să ne aliniem repede la propunerile europene (asta cu alinierea ne iese de minune, cum se dă ordinul pe unitate, cum ne repezim ) şi să creştem vârsta de pensionare. Pentru că populaţia îmbătrâneşte, avem nevoie de mai muţi cotizanţi la pensii, o fi crescut şi speranţa de viaţă, nu ştiu, nu am auzit.

Buuuun. Ideea de bază e să cotizăm mai mut timp la diverse fonduri-pensii, sănătate, şomaj, mă rog, unde e vistieria goala. A,şi la împrumutul pentru salarii de la FMI. Ca să cotizezi trebuie să câştigi, adică ori să fii angajat, ori să ai o afacere, cât de mică. Ceea ce nu e cazul. Zilnic sporeşte numărul de şomeri, adică ăia care nu cotizeaza, dar au nevoie de sprijin. Başca faptul că de pe la 40 de ani eşti bătrân şi angajatorii strâmbă din nas.

Situaţiile  nu se pupă. Dacă avem nevoie de oameni care să umple puşculiţa guvernului, de ce îi dăm afară? Dacă trebuie să lucreze până la 65 de ani , chiar 70, după unii optimişti), de ce nu îi mai angajăm la 50 sau 55 ? Ce vor face în următorii 15-20 de ani?

Nu înţeleg şi pace! Oamenii sînt concediaţi zilnic, pentru că e criză, se închid firme, guvernul reduce posturile. În acelaşi timp vrea să mărească vârsta de pensionare, şi să nu mai admită pensionarea anticipată. Nu vi se pare că se bat cap în cap?

În mai puţin de o săptămână Traian Băsescu a dat de lucru cât pentru un mandat întreg.După ce a lăsat o doamnă să stea în picioare,pentru că el e preşedinte, ea judecător, el comandant, ea femeie, a  trecut peste capul ministrului de interne şi le-a dat poliţiştilor un ordin clar:trageţi băieţi! Mi-am amintit de Ion Iliescu, care una-două aducea minerii, pentru că ,,poliţia era timidă” după ce oprimase şi bătuse 50 de ani  tot ce îi pica în mână.

Sigur că exasperaţi  de mitocania de pe străzi, de furturi mari şi mici,  oamenii au aplaudat.

Poliţiştii au ,însă, nişte legi mai aspre, care mai pun stavilă trasului cu arma pe bulevardele aglomerate. Imaginaţi-vă ce ar însemna să înceapă să tragă ca in filme pe Magheru, sau în Piaţa Sfatului, sau pe Corso ! Şi ,aveţi atât de mare încredere că nu vor fi nimeriţi, din greşlă şi nişte nevinovaţi, sau merită nişte victime colaterale, sau poate credeţi că e ca în filme, cu suc de roşii ?
Oricum, multe teme de gândire pe capul nostru care stătea numai la cum să ieşim singuri din criză .Şi mai vin şi alte lucruri  grave de dezbătut, pentru că 4 ani , 8 ani, 20 de ani ne-am certat pe jucării. Acum trebuie musai să le rezolvăm pe alea grele! Eu mi-am luat seminţe,ca nu o să dezbat pe sec.

Forumurile s-au încins când au aflat că există un raport prezidenţial, adică un studiu, nu o lege, care vorbeşte despre droguri şi prostituţie. Ce vorbeste ? Scrie în cele  vreo 400 de pagini ale raportului. Cât o carte, mai mult decât suntem obişnuiţi să citim în tramvai. Pe scurt, raportul specialiştilor spune că e o prostie să îi trimiţi la închisoare pe cei care iau droguri, că locul lor e la spital (dacă am avea!). Închisoarea e pemtru vânzători,traficanti , dealeri. La partea cu prostituia e asemenea. Peştii la închisoare, nu fetele, dintre care multe sunt furate, batute şi silite sa facă prostituţie. Nu v-a tremurat niciodată sufletul că vreo bandă ar putea să vă fure fata tocmai în acest scop? Ei bine, acum o trimitem şi la închisoare, o şcoală bună  pentru infractori. Peştii,traficanţii, hoţii de suflete trebuie să ajungă acolo.

Cu talentul nostru de a nu căuta un cuvânt în dicţionar (,,dezincriminare̶ şi cu talentul său de a arunca pe piaţă teme grave, în momente  nepotrvite dezbaterii, preşedintele a încins iar discuţiile de la bere.

De ce nu am dezbătut 4 ani aceste lucruri, să tragem o concluzie cu minte, nu să facem ceva iute, pe genunchi? Nu sunt  în mintea şi în tainele preşedintelui şi nu îmi permit să ghicesc.

Pot să observ un singur lucru: din 1990 încoace societatea românească nu a mai fost atât de patimaş  împărţită în pro şi contra, atât de puţin dispusă să discute, să gândească, să judece. Să înţeleagă că nimeni nu ne pune pistolul la ceafă să facem ce nu vrem. Credeam că am depăşit epoca fesenista, când patimile politice au stricat prietenii şi au despărţit prieteni. Nu,suntem exact în acelaşi loc şi nu e vina lui Traian Băsescu pentru asta.

Toată agitaţia cu referendumul privind parlament unicameral şi împuţinarea numărului de parlamentari mă face să mă gândesc cât de mult ne-am dorit nişte lucruri şi cât de puţin ne pasă de ele.

Am vrut vot uninominal. Parlamentarii în care se aruncă acum cu pietre că sânt leneşi, incapabili, graşi şi cu lefuri babane nu au fost aleşi de cetăţeni uninominal? Au fost beţi sau proşti toţi votanţii, au fost inconştienţi? Nu au votat omul pe care l-au vrut?   Ca şi cei care au crezut că nu merită să îşi strice o duminică la vot şi au mers la munte. Iete că ar fi meritat!   Nu le place ce-a ieşit, atunci să repare greşala peste 4 ani. Orice se învaţă greu şi nimic nu vine de la sine. Nici democraţia. Nici disciplina şi responsabilitatea pe care o cerem altora, dar nu o avem noi.

Şi de ce scăderea numărului de parlamentari ar fi egală cu parlamentul unicameral? Credeţi că Marea Adunare Naţională era mai  mai puţin numeroasă? Numărul de parlamentari trebuie să scadă, potrivit constituţiei, în raport cu populaţia, care a scăzut. Putem avea 300, 250, 100, dar de ce numai într-o cameră? Pentru eficienţă? Adevărat, ce eficientă era Marea Adunare Naţională când ridica mâna pe bandă rulantă, când nu aveau păreri divergente şi totul era liniştit! Şi câtam vrut să avem un parlament! Dacă e făcut din incapabili, noi am pus  ( şi prin absenţă) ştampila pe ei. Îi merităm.

Dar să nu ne încingem.Avem o Constituţie. Şi ştiţi ce spune ea? Că nu e chiar aşa de simplu cu refrendumul.

Iată articolele cu pricina, dacă nu aţi citit de mult Constituţia:

Iniţiativa revizuirii ARTICOLUL 150
(1) Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele României
la propunerea Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul
deputaţilor sau al senatorilor, precum şi de cel puţin 500.000 de
cetăţeni cu drept de vot

Procedura de revizuire ARTICOLUL 151
(1) Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Camera
Deputaţilor şi de Senat, cu o majoritate de cel puţin două treimi din
numărul membrilor fiecărei Camere.
(2) Dacă prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera
Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, hotărăsc cu votul a cel
puţin trei pătrimi din numărul deputaţilor şi senatorilor.

(3) Revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum,
organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a
propunerii de revizuire.

Aşa că, nu vă inflamaţi şi să ne gândim cum ieşim din criza economică. Şi  pe ce dau primăriile şi ministerele  banii noştri ? Şi de ce nu am învăţat să îi tragem, democratic la răspundere? Cei 20 de ani ai lui Brucan au trecut  fără să lase  urme.